1 |
ACLAMÁvb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].
|
2 |
ACLAMÁvb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. (< fr. acclamer, lat. acclamare)
|
3 |
ACLAMÁvb. a ovaționa.
|
4 |
ACLAMÁvb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. aclám, 3 sg. și pl. aclámă
|
5 |
ACLAMÁvb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].
|
6 |
ACLAMÁvb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare]. verb tranzitiv aclama [..]
|
7 |
ACLAMÁvb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. (< fr. acclamer, lat. acclamare) verb tranzitiv aclama
|
8 |
ACLAMÁ(a ~) (a-cla-) vb., ind. prez. 3 aclámă verb tranzitiv aclama
|
9 |
ACLAMÁvb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare]. verb tranzitiv aclama [..]
|
10 |
ACLAMÁvb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. (< fr. acclamer, lat. acclamare) verb tranzitiv aclama
|
11 |
ACLAMÁ(a ~) (a-cla-) vb., ind. prez. 3 aclámă verb tranzitiv aclama
|
12 |
ACLAMÁvb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare]. adjectiv aclama
|
13 |
ACLAMÁvb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare]. verb tranzitiv aclama [..]
|
14 |
ACLAMÁvb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. (< fr. acclamer, lat. acclamare) verb tranzitiv aclama
|
15 |
ACLAMÁ(a ~) (a-cla-) vb., ind. prez. 3 aclámă verb tranzitiv aclama
|
<< ACIUIÁ | A ACLAMÁ aclám >> |