f. Coexistență simultană a două aspecte (total) diferite sau opuse. /<fr. ambivalence

s.f. (Liv.) Existența concomitentă a două aspecte radical diferite. [< fr. ambivalence].

s. f. 1. existența concomitentă a două semnificații sau aspecte radical diferite. 2. stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri contradictorii. (< fr. ambivalen [..]

s. f., g.-d. art. ambivalénței; pl. ambivalénțe

s. f. → valență

E. Bleuler a introdus termenul, conside-rind aceasta tulburare drept simptom principal in schizofrenie. Simptomatologie se cunosc trei feluri de A.:

prezenta simultana in relatia cu acelasi obiect a unor tendinte, atitudini si sentimente opuse, in primul rand, dragoste si ura.

s.f. (Liv.) Existența concomitentă a două aspecte radical diferite. [< fr. ambivalence].

s.f. (Liv.) Existența concomitentă a două aspecte radical diferite. [< fr. ambivalence]. substantiv feminin ambivalență

s. f., g.-d. art. ambivalénței; pl. ambivalénțe substantiv feminin ambivalență

s. f. 1. existența concomitentă a două semnificații sau aspecte radical diferite. 2. stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri contradictorii. (< fr. ambivalen [..]

(în psihiatrie) stare în care există concomitent sentimente opuse (cum ar fi dragoste şi ură) pentru aceeaşi persoană sau lucru. Ambivalenţa excesivă şi predominantă a fost descrisă de Bleuler ca fiin [..]

Coexistenta unor sentimente contradictorii in legatura cu un obiect, cu o persoana sau idee.

în psihologie şi psihatrie, manifestări simultane de sentimente contradictorii, uneori diametral opuse.