1 |
BRUIÁvb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller].
|
2 |
BRUIÁvb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller]. verb tranzitiv bruia
|
3 |
BRUIÁvb. tr. a perturba o audiție radiofonică. (< fr. brouiller) verb tranzitiv bruia
|
4 |
BRUIÁ(a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze verb tranzitiv bruia
|
5 |
BRUIÁvb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller]. verb tranzitiv bruia
|
6 |
BRUIÁvb. tr. a perturba o audiție radiofonică. (< fr. brouiller) verb tranzitiv bruia
|
7 |
BRUIÁ(a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze verb tranzitiv bruia
|
8 |
BRUIÁvb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller]. verb tranzitiv bruia
|
9 |
BRUIÁvb. tr. a perturba o audiție radiofonică. (< fr. brouiller) verb tranzitiv bruia
|
10 |
BRUIÁ(a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze verb tranzitiv bruia
|
<< BRUIÉRE | BRUCELÓZĂ >> |