Care nu poate contracta o boala infectioasa.

element de compunere care introduce în termeni referirea la starea de imunitate

adj. Care prezintă imunitate (1). // (În forma imuno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imunitate”. [< lat. immunis, fr. immun].

Termen care se aplica unui organism nereceptiv fata de o infectie sau rezistent la actiunea nociva a agentilor infectiosi si a substantelor produse de acestia, prin prezenta anticorpilor specifici. [..]

adj. Care prezintă imunitate (1). // (În forma imuno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imunitate”. [< lat. immunis, fr. immun]. adjectiv imun

adj. (lat. im-múnis, d. in-, fără, și munus, sarcină, impunere. V. munițiune, remunerațiune). Scutit de impozite (de sarcinĭ, de datoriĭ). Inatacabil de boală: negriĭ îs imunĭ față de frigurile galben [..]

adj. m., pl. imúni; f. imúnă, pl. imúne adjectiv imun

a. Med. rezistent la, de care nu se atinge (o boală). adjectiv imun

imuni, -e, adj. Care prezintă imunitate; care nu poate contracta o anumită boală infecțioasă. – Din fr. immun, lat. immunis. adjectiv imun

imuni, -e, adj. Care nu poate contracta o boală infecțioasă (în urma imunizării naturale sau artifi­ciale). adjectiv imun

adj. Care prezintă imunitate (1). // (În forma imuno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imunitate”. [< lat. immunis, fr. immun]. adjectiv imun

adj. (lat. im-múnis, d. in-, fără, și munus, sarcină, impunere. V. munițiune, remunerațiune). Scutit de impozite (de sarcinĭ, de datoriĭ). Inatacabil de boală: negriĭ îs imunĭ față de frigurile galben [..]

adj. m., pl. imúni; f. imúnă, pl. imúne adjectiv imun

a. Med. rezistent la, de care nu se atinge (o boală). adjectiv imun

imuni, -e, adj. Care nu poate contracta o boală infecțioasă (în urma imunizării naturale sau artifi­ciale). adjectiv imun

imuni, -e, adj. Care prezintă imunitate; care nu poate contracta o anumită boală infecțioasă. – Din fr. immun, lat. immunis. adjectiv imun

adj. Care prezintă imunitate (1). // (În forma imuno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imunitate”. [< lat. immunis, fr. immun]. invariabil imun

termen care se aplică unui organism nereceptiv faţă de o infecţie sau rezistent la acţiunea nocivă a agenţilor infecţioşi şi a substanţelor produse de aceştia, prin prezenţa anticorpilor specifici; [..]

element de compunere care introduce în termeni referirea la starea de imunitate;

termen care se aplica unui organism nereceptiv fata de o infectie sau rezistent la actiunea nociva a agentilor infectiosi si a substantelor produse de acestia, prin prezenta anticorpilor specifici.

Termen care se aplica unui organism nereceptiv fata de o infectie sau rezistent la actiunea nociva a agentilor infectiosi si a substantelor produse de acestia.

Termen care se aplica unui organism nereceptiv fata de o infectie sau rezistent la actiunea nociva a agentilor infectiosi si a substantelor produse de acestia, prin prezenta anticorpilor specifici.

    Protejat impotriva infectiei. Forma latina immunis  inseamna scutit, ferit.

Care nu poate contracta o boala infectioasa.

se spune despre o persoană protejată faţă de un agent nociv prin prezenţa anticorpilor sau a unui ser ce conţine astfel de anticorpi.