1 |
RIGLÁvb. tr. a trage linii cu rigla. (după fr. régler) verb tranzitiv rigla
|
2 |
RIGLÁvb. tr. a trage linii cu rigla. (după fr. régler) substantiv feminin rigla
|
3 |
RIGLÁvb. tr. a trage linii cu rigla. (după fr. régler) verb tranzitiv rigla
|
4 |
RIGLÁvb. tr. a trage linii cu rigla. (după fr. régler) verb tranzitiv rigla
|
5 |
RIGLÁGradatii pe cadranul sau bezelul ceasului pe care se pot citi diverse valori corespunzatoare unor functii. Astfel, putem intalni rigla pentru tahimetru, telemetru, pulsometru. De asemenea, exista mode [..]
|
6 |
RIGLÁFunctia poate fi folosita pentru a face diverse calcule, ex. ruta de zbor, viteza sau consumul de combustibil. Este utilizata in special la ceasurile pentru aviatori.
|
7 |
RIGLÁFunctia poate fi folosita pentru a face diverse calcule, ex. ruta de zbor, viteza sau consumul de combustibil. Este utilizata in special la ceasurile pentru aviatori.
|
8 |
RIGLÁf., pl. e (ngr. rigla, d. lat. regula, drug, șină, riglă, regulă). Mat. Linie lată de metal orĭ de lemn de tras liniĭ lungĭ pe hîrtie. V. alidadă și îndreptar. substantiv feminin riglă
|
9 |
RIGLÁ(ri-glă) s. f., g.-d. art. ríglei; pl. rígle substantiv feminin riglă
|
10 |
RIGLÁf. instrument de tras linii drepte. [Gr. mod. (din it. REGOLA)]. substantiv feminin riglă
|
11 |
RIGLÁa. Piesa de cherestea cu sectiunea cuprinsa intre 4/6...10/10 cm, latimea fiind intotdeauna mai mica decat dublul grosimii; b. Denumire data barei orizontale care leaga stalpii unui cadru; c. Instrument ce permite trasarea liniilor drepte.
|
<< retrográd | roì >> |