1 |
TRIUMFĂTÓRadj. Care triumfă; învingător, victorios. ♦ (Fig.) Care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [Pron. tri-um-. / < triumfa + -(ă)tor].
|
2 |
TRIUMFĂTÓRadj. Care triumfă; învingător, victorios. ♦ (Fig.) Care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [Pron. tri-um-. / < triumfa + -(ă)tor]. adjectiv triumf [..]
|
3 |
TRIUMFĂTÓRadj. care triumfă; învingător, victorios. ◊ (fig.) care exprimă o mare încredere în succesul obținut. (< fr. triumphateur, lat. triumphator) adjectiv triumfător
|
4 |
TRIUMFĂTÓR(tri-um-) adj. m., pl. triumfătóri; f. sg. și pl. triumfătoáre adjectiv triumfător
|
5 |
TRIUMFĂTÓRtriumfători, -oare, adj. Care triumfă; biruitor, învingător, victorios. ♦ Fig. Care exprimă mândrie în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [Pr.: tri-um-] – Din fr. triomphateur, [..]
|
<< TRIÚNGHI | TROACÁR >> |