1 |
a pune(pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
2 |
a pune(pe cineva) în aceeași oală (cu altcineva) expr. a avea o părere la fel de proastă despre două persoane. verb tranzitiv apune
|
3 |
a pune(ceva) la bătaie expr. 1. a oferi ceva spre a fi cheltuit sau consumat. 2. a risca (ceva). verb tranzitiv apune
|
4 |
a pune(cuiva) lacătul expr. (intl.) 1. a mitui (pe cineva). 2. a prinde (pe cineva) în capcană / în cursă. 3. a bate (pe cineva) până la leșin. verb tranzitiv apune
|
5 |
a pune(pe cineva) la punct expr. a arăta (cuiva) ce se cuvine și ce nu, a da (cuiva) o lecție de bunăcuviință. verb tranzitiv apune
|
6 |
a pune(ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa (de ceva); a da uitării (ceva). 2. a pune (ceva) la păstrare, a păstra (ceva) ca rezervă. verb tranzitiv apune
|
7 |
a pune(pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. verb tranzitiv apune
|
8 |
a pune(pe cineva) pe ghimpi expr. a face pe cineva să freamăte de nerăbdare. verb tranzitiv apune
|
9 |
a pune(pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
10 |
a pune(cuiva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. verb tranzitiv apune
|
11 |
a pune(cuiva) o plombă expr. (intl.) a trage (în cineva) cu o armă de foc. verb tranzitiv apune
|
12 |
a pune(cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva. verb tranzitiv apune
|
13 |
a pune(cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
14 |
a pune(pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
15 |
a pune(pe cineva) în aceeași oală (cu altcineva) expr. a avea o părere la fel de proastă despre două persoane. verb tranzitiv apune
|
16 |
a pune(ceva) la bătaie expr. 1. a oferi ceva spre a fi cheltuit sau consumat. 2. a risca (ceva). verb tranzitiv apune
|
17 |
a pune(pe cineva) la punct expr. a arăta (cuiva) ce se cuvine și ce nu, a da (cuiva) o lecție de bunăcuviință. verb tranzitiv apune
|
18 |
a pune(cuiva) lacătul expr. (intl.) 1. a mitui (pe cineva). 2. a prinde (pe cineva) în capcană / în cursă. 3. a bate (pe cineva) până la leșin. verb tranzitiv apune
|
19 |
a pune(ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa (de ceva); a da uitării (ceva). 2. a pune (ceva) la păstrare, a păstra (ceva) ca rezervă. verb tranzitiv apune
|
20 |
a pune(pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. verb tranzitiv apune
|
21 |
a pune(pe cineva) pe ghimpi expr. a face pe cineva să freamăte de nerăbdare. verb tranzitiv apune
|
22 |
a pune(pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
23 |
a pune(cuiva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. verb tranzitiv apune
|
24 |
a pune(cuiva) o plombă expr. (intl.) a trage (în cineva) cu o armă de foc. verb tranzitiv apune
|
25 |
a pune(cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva. verb tranzitiv apune
|
26 |
a pune(cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
27 |
a pune(pe cineva) la punct expr. a arăta (cuiva) ce se cuvine și ce nu, a da (cuiva) o lecție de bunăcuviință. substantiv neutru apune
|
28 |
a pune(pe cineva) la punct expr. a arăta (cuiva) ce se cuvine și ce nu, a da (cuiva) o lecție de bunăcuviință. substantiv neutru apune
|
29 |
a pune(pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
30 |
a pune(pe cineva) în aceeași oală (cu altcineva) expr. a avea o părere la fel de proastă despre două persoane. verb tranzitiv apune
|
31 |
a pune(ceva) la bătaie expr. 1. a oferi ceva spre a fi cheltuit sau consumat. 2. a risca (ceva). verb tranzitiv apune
|
32 |
a pune(cuiva) lacătul expr. (intl.) 1. a mitui (pe cineva). 2. a prinde (pe cineva) în capcană / în cursă. 3. a bate (pe cineva) până la leșin. verb tranzitiv apune
|
33 |
a pune(ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa (de ceva); a da uitării (ceva). 2. a pune (ceva) la păstrare, a păstra (ceva) ca rezervă. verb tranzitiv apune
|
34 |
a pune(pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. verb tranzitiv apune
|
35 |
a pune(pe cineva) la punct expr. a arăta (cuiva) ce se cuvine și ce nu, a da (cuiva) o lecție de bunăcuviință. verb tranzitiv apune
|
36 |
a pune(pe cineva) pe ghimpi expr. a face pe cineva să freamăte de nerăbdare. verb tranzitiv apune
|
37 |
a pune(pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
38 |
a pune(cuiva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. verb tranzitiv apune
|
39 |
a pune(cuiva) o plombă expr. (intl.) a trage (în cineva) cu o armă de foc. verb tranzitiv apune
|
40 |
a pune(cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva. verb tranzitiv apune
|
41 |
a pune(cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
42 |
a pune(pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
43 |
a pune(pe cineva) în aceeași oală (cu altcineva) expr. a avea o părere la fel de proastă despre două persoane. verb tranzitiv apune
|
44 |
a pune(ceva) la bătaie expr. 1. a oferi ceva spre a fi cheltuit sau consumat. 2. a risca (ceva). verb tranzitiv apune
|
45 |
a pune(pe cineva) la punct expr. a arăta (cuiva) ce se cuvine și ce nu, a da (cuiva) o lecție de bunăcuviință. verb tranzitiv apune
|
46 |
a pune(cuiva) lacătul expr. (intl.) 1. a mitui (pe cineva). 2. a prinde (pe cineva) în capcană / în cursă. 3. a bate (pe cineva) până la leșin. verb tranzitiv apune
|
47 |
a pune(ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa (de ceva); a da uitării (ceva). 2. a pune (ceva) la păstrare, a păstra (ceva) ca rezervă. verb tranzitiv apune
|
48 |
a pune(pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. verb tranzitiv apune
|
49 |
a pune(pe cineva) pe ghimpi expr. a face pe cineva să freamăte de nerăbdare. verb tranzitiv apune
|
50 |
a pune(pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
51 |
a pune(cuiva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. verb tranzitiv apune
|
52 |
a pune(cuiva) o plombă expr. (intl.) a trage (în cineva) cu o armă de foc. verb tranzitiv apune
|
53 |
a pune(cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva. verb tranzitiv apune
|
54 |
a pune(cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
55 |
a pune(pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
56 |
a pune(pe cineva) în aceeași oală (cu altcineva) expr. a avea o părere la fel de proastă despre două persoane. verb tranzitiv apune
|
57 |
a pune(ceva) la bătaie expr. 1. a oferi ceva spre a fi cheltuit sau consumat. 2. a risca (ceva). verb tranzitiv apune
|
58 |
a pune(pe cineva) la punct expr. a arăta (cuiva) ce se cuvine și ce nu, a da (cuiva) o lecție de bunăcuviință. verb tranzitiv apune
|
59 |
a pune(cuiva) lacătul expr. (intl.) 1. a mitui (pe cineva). 2. a prinde (pe cineva) în capcană / în cursă. 3. a bate (pe cineva) până la leșin. verb tranzitiv apune
|
60 |
a pune(ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa (de ceva); a da uitării (ceva). 2. a pune (ceva) la păstrare, a păstra (ceva) ca rezervă. verb tranzitiv apune
|
61 |
a pune(pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. verb tranzitiv apune
|
62 |
a pune(pe cineva) pe ghimpi expr. a face pe cineva să freamăte de nerăbdare. verb tranzitiv apune
|
63 |
a pune(pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
64 |
a pune(cuiva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. verb tranzitiv apune
|
65 |
a pune(cuiva) o plombă expr. (intl.) a trage (în cineva) cu o armă de foc. verb tranzitiv apune
|
66 |
a pune(cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva. verb tranzitiv apune
|
67 |
a pune(cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
68 |
a pune(cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva. adjectiv apune
|
69 |
a pune(cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva. adjectiv apune
|
70 |
a pune(cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva. adjectiv apune
|
71 |
a pune(cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva). substantiv feminin apune
|
72 |
a pune(pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). adjectiv apune
|
73 |
a pune(pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). adjectiv apune
|
74 |
a punePune-ti haina pe tine! Am pus haina pe umeras.
|
75 |
a pune1. a o încurca Exemple: Am pus-o rău de tot..in două zile trebuie să merg la interviu si in loc să invăt stau si scriu argouri... taguri incurca problemă dificil situaţie Autor gimigimone la 11 Nov 2006 3 1
|
76 |
a pune(pe cineva) în aceeași oală (cu altcineva) expr. a avea o părere la fel de proastă despre două persoane. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume apune
|
77 |
a pune(pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva). substantiv neutru apune
|
78 |
a pune(cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva). substantiv feminin apune
|
79 |
a pune(cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva). substantiv feminin apune
|
80 |
a pune(pe cineva) pe ghimpi expr. a face pe cineva să freamăte de nerăbdare. substantiv masculin apune
|
81 |
a pune(pe cineva) pe ghimpi expr. a face pe cineva să freamăte de nerăbdare. substantiv masculin apune
|
82 |
a pune(pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva). substantiv feminin apune
|
83 |
a pune(pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva). substantiv feminin apune
|
84 |
a pune(cuiva) lacătul expr. (intl.) 1. a mitui (pe cineva). 2. a prinde (pe cineva) în capcană / în cursă. 3. a bate (pe cineva) până la leșin. substantiv neutru apune
|
85 |
a pune(pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). adjectiv apune
|
86 |
a pune(pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). adjectiv apune
|
87 |
a pune(pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). adjectiv apune
|
88 |
a pune(ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa (de ceva); a da uitării (ceva). 2. a pune (ceva) la păstrare, a păstra (ceva) ca rezervă. substantiv feminin apune
|
89 |
a pune(pe cineva) în aceeași oală (cu altcineva) expr. a avea o părere la fel de proastă despre două persoane. substantiv feminin apune
|
90 |
a pune(cuiva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. substantiv feminin apune
|
91 |
a pune(cuiva) o plombă expr. (intl.) a trage (în cineva) cu o armă de foc. substantiv feminin apune
|
92 |
a pune(pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. substantiv feminin apune
|
93 |
a pune(pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
94 |
a pune(pe cineva) în aceeași oală (cu altcineva) expr. a avea o părere la fel de proastă despre două persoane. verb tranzitiv apune
|
95 |
a pune(ceva) la bătaie expr. 1. a oferi ceva spre a fi cheltuit sau consumat. 2. a risca (ceva). verb tranzitiv apune
|
96 |
a pune(cuiva) lacătul expr. (intl.) 1. a mitui (pe cineva). 2. a prinde (pe cineva) în capcană / în cursă. 3. a bate (pe cineva) până la leșin. verb tranzitiv apune
|
97 |
a pune(pe cineva) la punct expr. a arăta (cuiva) ce se cuvine și ce nu, a da (cuiva) o lecție de bunăcuviință. verb tranzitiv apune
|
98 |
a pune(ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa (de ceva); a da uitării (ceva). 2. a pune (ceva) la păstrare, a păstra (ceva) ca rezervă. verb tranzitiv apune
|
99 |
a pune(pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. verb tranzitiv apune
|
100 |
a pune(pe cineva) pe ghimpi expr. a face pe cineva să freamăte de nerăbdare. verb tranzitiv apune
|
101 |
a pune(pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
102 |
a pune(cuiva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. verb tranzitiv apune
|
103 |
a pune(cuiva) o plombă expr. (intl.) a trage (în cineva) cu o armă de foc. verb tranzitiv apune
|
104 |
a pune(cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva. verb tranzitiv apune
|
105 |
a pune(cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva). verb tranzitiv apune
|
106 |
a pune(pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva). substantiv feminin apune
|
<< accés | aèr >> |