1 |
Abilitatereprezintă capabilitatea unei persoane de a PUTEA FACE un lucru BINE.
|
2 |
Abilitate
|
3 |
Abilitateset de cunoștințe declarative și procedurale care reflectă potențialul unei persoane de a învăța și obține performanță într-un anumit domeniu.
|
4 |
Abilitatecapacitatea de a executa sarcini, dobandita natural sau prin invatare
|
5 |
AbilitateCapacitatea unui individ de a realiza o anumita sarcina, bazandu-se pe echipamentul genetic si studiu.
|
6 |
Abilitates.f. Calitatea de a fi abil; îndemânare, iscusință; pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Șmecherii. [Cf. fr. habileté, lat. habilitas].
|
7 |
Abilitates.f. 1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie. 2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva. 3. (pl.) șiretlicuri. (< fr. habilité, lat. habilitas)
|
8 |
Abilitates. v. îndemânare.
|
9 |
Abilitates. v. delegație, împuternicire, mandat, procură.
|
10 |
Abilitates. f., g.-d. art. abilității; (șmecherii) pl. abilități
|
11 |
Abilitatef. (lat. habilitas, -átis). Calitatea de a fi abil. Jur. Aptitudine legală: abilitate de a moșteni.
|
12 |
Abilitate, abilitãþi, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusinþã, pricepere, dibãcie. ♦ (La pl.) ªmecherii, ºiretlicuri. – Din fr. habileté, lat. habilitas, -atis.
|
13 |
Abilitateîndemânare, pricepere, iscusinţă.
|
14 |
Abilitates.f. Calitatea de a fi abil; îndemânare, iscusință; pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Șmecherii. [Cf. fr. habileté, lat. habilitas].
|
15 |
Abilitates.f. Calitatea de a fi abil; îndemânare, iscusință; pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Șmecherii. [Cf. fr. habileté, lat. habilitas]. substantiv feminin abilitate
|
16 |
Abilitatef. dibăcie, îndemânare. substantiv feminin abilitate
|
17 |
Abilitatef. (lat. habilitas, -átis). Calitatea de a fi abil. Jur. Aptitudine legală: abilitate de a moșteni. substantiv feminin abilitate
|
18 |
Abilitates.f. 1 (Capacitatea de a acționa cu) agerime, pricepere, iscusință, îndemânare, dibăcie. Lucrează cu multă abilitate. ♦ (peior.; la pl.) Șmecherii. Folosește tot felul de abilități avocățești. 2 (psih [..]
|
19 |
Abilitates. f., g.-d. art. abilitắții; (deprinderi) pl. abilitắți substantiv feminin abilitate
|
20 |
Abilitates. f. Îndemînare, destoinicie, dibăcie, pricepere, iscusință. A jucat [partida de șah] cu multă abilitate și a obținut victoria după 52 de mutări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2586. ◊ (La pl., peiorativ) Terti [..]
|
21 |
Abilitate rezultatul formării aptitudinilor printr-un demers educaţional, cu scopul de a executa cu uşurinţă o activitate/ o sarcină;
|
22 |
AbilitateCapacitatea de a aplica şi de a utiliza cunoştinţe teoretice şi practice pentru a îndeplini sarcini şi a rezolva probleme.
|
23 |
AbilitateStapanire desavarsita a unei intregi clase de comportamente (a sti cum sa faci ceva). Abilitatile provin din dezvoltarea unei harti mentale care ne permite sa selectam si sa organizam grupe de comport [..]
|
24 |
Abilitateinabilitate, stângăcie
|
<< WWW – World Wide Web | Analiza SWOT >> |