s. f. (Jur.) Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d']habitation.

f. jur. Dreptul de a locui într-o casă care aparține altuia. /<fr. habitation, lat. habitatio, ~onis

s.f. Dreptul de a locui într-o casă proprietate a altuia. [Var. habitație s.f. / cf. fr. habitation, lat. habitatio].

s. f. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva. (< fr. habitation, lat. habitatio)

s. f. (Jur.) Dreptul de a locui într-o casă.

s. f. (sil. -ți-e), art. abitáția (sil. -ți-a), g.-d. abitáții, art. abitáției

dreptul de abitatie este un drept de uz care are ca obiect o locuinta. El confera titularului sau dreptul de a poseda si folosi acea locuinta proprietatea altei persoane, pentru satisfacerea trebuinte [..]

Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia.

Dreptul de a locui in locuinta nudului proprietar impreuna cu sotul si copii sai, chiar daca nu a fost casatorit sau nu avea copii la data care s-a constituit abitatia, precum si cu parintii ori alte [..]

s.f. Dreptul de a locui într-o casă proprietate a altuia. [Var. habitație s.f. / cf. fr. habitation, lat. habitatio].

s.f. Dreptul de a locui într-o casă proprietate a altuia. [Var. habitație s.f. / cf. fr. habitation, lat. habitatio]. substantiv feminin abitație

s. f. (Jur.) Dreptul de a locui într-o casă. substantiv feminin abitație

s.f. (jur.) Dezmembrare a dreptului de proprietate asupra unei case, care conferă titularului dreptul de a o folosi și a încasa chiria, fără posibilitatea de a o înstrăina. • g.-d. -iei. și habitáție, [..]

(-ți-e) s. f., art. abitáția (-ți-a), g.-d. abitáții, art. abitáției substantiv feminin abitație

s. f. (Jur.) Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d']habitation. substantiv feminin abitație

s.f. (jur.) Dezmembrare a dreptului de proprietate asupra unei case, care conferă titularului dreptul de a o folosi și a încasa chiria, fără posibilitatea de a o înstrăina. • g.-d. -iei. și habitáție, [..]

s. f. (Jur.) Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d']habitation. substantiv feminin abitație

Comentarii Nume: E-mail: Web: Cuvinte cheie locuit uzufruct obiect uzufructului varietate Au contribuit Filip Lepus Filip NET

Dreptul de abitatie este un drept de uz care are ca obiect o locuinta. El confera titularului sau dreptul de a poseda si folosi acea locuinta proprietatea altei persoane, pentru satisfacerea trebuintelor de locuit ale lui si ale familiei sale.

Dreptul de abitatie este un drept de uz care are ca obiect o locuinta. El confera titularului sau dreptul de a poseda si folosi acea locuinta proprietatea altei persoane, pentru satisfacerea trebuintelor de locuit ale lui si ale familiei sale.

Drept real, varietate a uzufructului, ce poarta asupra unei case Drept Civil Detalii: Abitatie

Dreptul de abitatie este un drept de uz care are ca obiect o locuinta. El confera titularului sau dreptul de a poseda si folosi acea locuinta proprietatea altei persoane, pentru satisfacerea trebuintelor de locuit ale lui si ale familiei sa (...)

Drept de abitatie.

Drept real, varietate a uzufructului, ce poarta asupra unei case.

se refera la dreptul de abitatie, care este un drept real principal, personal, în sensul că, nu poate fi cedat și nici ipotecat în favoarea altor persoane, nefiind susceptibil de executare silită;

Persoana care beneficiaza de un drept de abitatie poate locui in respectivul imobil pe toata perioada cat dreptul de abitatie este constituit in favoarea sa.

Dreptul de abitatie este un drept de uz care are ca obiect o locuinta. El confera titularului sau dreptul de a poseda si folosi acea locuinta proprietatea altei persoane, pentru satisfacerea trebuinte [..]

varietate a uzufructului, având ca obiect o casa de locuit