1 |
abúz, abuzuri, s.n. 1. Încãlcare a legalitãþii; (concr.) faptã ilegalã. ◊ Abuz de putere = delict sãvârºit de cineva prin depãºirea atribuþiilor sale. Abuz de încredere = înºelãciune care constã din însuº [..]
|
2 |
abúzs.n. 1. Folosire fără măsură, excesivă a unui lucru; exces. 2. Depășire a puterii, a unor prerogative; faptă ilegală. ◊ Abuz de putere = delict constând din trecerea peste împuternicirea pe care o are [..]
|
3 |
abúzs.n. 1. Folosire fără măsură, excesivă a unui lucru; exces. 2. Depășire a puterii, a unor prerogative; faptă ilegală. ◊ Abuz de putere = delict constând din trecerea peste împuternicirea pe care o are [..]
|
4 |
abúzs. n., pl. abúzuri substantiv neutru abuz
|
5 |
abúzn., pl. urĭ (lat. abúsus. V. uz). Întrebuințare rea, excesivă saŭ nedreaptă: abuz de putere. Abuz de încredere, acțiunea de a abuza de încredere. Pl. Dezordinĭ: a comite multe abuzuri. substantiv neut [..]
|
<< aburós | abuzà >> |