aripă | aripă | aripă | aripă | ''forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru'' alare. | ''forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru'' alare. | aripă | subsuoară, subraț [..]

ăia, alea, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ◊ Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: [..]

ăia, alea, pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât... Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Câte alea toate = fel [..]

(fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. și f. ắlora

pron. v. acela.

pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. sg. áia, g.-d. ăleia, pl. álea, g.-d. m. și f. ălora

s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala].

(fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. și f. ắlora articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume ăla

ăia, alea, pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât... Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Câte alea toate = fel [..]

ăia, alea, pron. dem., adj. pron. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ◊ Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat [..]

(fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. și f. ắlora articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume ăla

ăia, alea, pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât... Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Câte alea toate = fel [..]

ăia, alea, pron. dem., adj. pron. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ◊ Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat [..]

(fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. și f. ắlora articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume ăla

ăia, alea, pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât... Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Câte alea toate = fel [..]

ăia, alea, pron. dem., adj. pron. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ◊ Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat [..]

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) invariabil ala

s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala]. substantiv feminin ală

s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala) substantiv feminin ală

s. f. v. ala. substantiv feminin ală

f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină]. substantiv feminin ală

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) invariabil ala

s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala]. substantiv feminin ală

s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala) substantiv feminin ală

s. f. v. ala. substantiv feminin ală

f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină]. substantiv feminin ală

s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala]. substantiv feminin ală

s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala) substantiv feminin ală

s. f. v. ala. substantiv feminin ală

f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină]. substantiv feminin ală

s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala]. substantiv feminin ală

s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala) substantiv feminin ală

s. f. v. ala. substantiv feminin ală

f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină]. substantiv feminin ală

f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină]. substantiv feminin ală

f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină]. substantiv feminin ală

f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină]. substantiv feminin ală

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) verb tranzitiv ala

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) verb tranzitiv ala

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) verb tranzitiv ala

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) verb tranzitiv ala

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) verb tranzitiv ala

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) verb tranzitiv ala

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) verb tranzitiv ala

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) verb tranzitiv ala

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) verb tranzitiv ala

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) verb tranzitiv ala

alabaster · alack · alacrity · alarm · alarm-bell · alarm-clock · alarm-gun · [..]

s.f. Unitate romanã de cavalerie (formatã din trupe auxiliare). – Din lat. ala.

termen care indica, initial, formatiunile de lupta din flancurile armatei. Ulterior va denumi o unitate auxiliara de cavalerie in armata romana. Recrutarea soldatiilor se facea in provincii, din randu [..]