s.f. 1. Substanță cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot. 2. Chihlimbar. [< fr. ambre, cf. ar. anbar].

s. f. 1. substanță cu miros de mosc, în intestinul unei specii de cașalot; spermaceti. 2. chihlimbar. (< fr. ambre)

s. f., g.-d. art. ámbrei

s. 1. chihlimbar cenușiu. (~ se formează în intestinul cașalotului.) 2. ambră galbenă v. chihlimbar.

s. f., g.-d. art. ámbrei; pl. ámbre

f., pl. e (fr. ambre, it. ambra, d. ar. ánber, chihlimbar cenușiŭ. V. abriboĭ). Chihlimbar.

vb. I tr. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră. [< fr. ambrer].

vb. tr. 1. a parfuma cu ambră. 2. a da culoarea ambrei. (< fr. ambrei)

vb., ind. prez. 1 sg. ambréz, 3 sg. și pl. ambreáză

este o rasina aromatica solidificata si provine de la o specie de pin care a existat acum 50 de milioane de ani. Ambra are un miros de rasina, dulce si cald.

s.f. 1. Substanță cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot. 2. Chihlimbar. [< fr. ambre, cf. ar. anbar].

vb. I tr. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră. [< fr. ambrer].

s.f. 1. Substanță cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot. 2. Chihlimbar. [< fr. ambre, cf. ar. anbar]. substantiv feminin ambră

s. f. 1. substanță cu miros de mosc, în intestinul unei specii de cașalot; spermaceti. 2. chihlimbar. (< fr. ambre) substantiv feminin ambră

s. f., g.-d. art. ámbrei substantiv feminin ambră

f., pl. e (fr. ambre, it. ambra, d. ar. ánber, chihlimbar cenușiŭ. V. abriboĭ). Chihlimbar. substantiv feminin ambră

f. 1. substanță rășinoasă și aromatică; în valea Buzăului se găsește ambră de coloare brună nuanțată; 2. fig. de coloarea ambrei: în cupe vin de ambră EM. substantiv feminin ambră

s. f. Substanță ceroasă, brună-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot și care se folosește în parfumerie; chihlimbar cenușiu. ◊ Ambră galbenă = chihlimbar. – Din fr. a [..]

vb. I tr. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră. [< fr. ambrer]. verb tranzitiv ambra

vb. tr. 1. a parfuma cu ambră. 2. a da culoarea ambrei. (< fr. ambrei) verb tranzitiv ambra

vb. I tr. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră. [< fr. ambrer]. verb tranzitiv ambra

vb. tr. 1. a parfuma cu ambră. 2. a da culoarea ambrei. (< fr. ambrei) verb tranzitiv ambra

vb. I tr. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră. [< fr. ambrer]. verb tranzitiv ambra

vb. tr. 1. a parfuma cu ambră. 2. a da culoarea ambrei. (< fr. ambrei) verb tranzitiv ambra

, ambre, s.f. Substanþã ceroasã, brunã-cenuºie, cu miros de mosc, formatã în intestinul unei specii de caºalot ºi care se întrebuinþeazã în parfumerie; chihlimbar cenuºiu. ◊ Ambrã galbenã = chihlimbar [..]