apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.

adj. (adesea s.) 1. Care a renunțat la convingerile anterioare.; (p. ext.) răzvrătit. [< fr. apostat, cf. gr. apostates – rebel].

adj., s. m. f. (cel) care a săvârșit o apostazie. (< fr. apostat, lat. apostata, gr. apostates)

apostați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care a săvârșit o apostazie. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; p. ext. răzvrătit, rebel. – Fr. apostat (lat. lit. apostata).

adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, renegat, revoltat.

s. m., adj. m., pl. apostáți; f. sg. apostátă, pl. apostáte

adj. (vgr. apostátes). Renegat, care s' a lepădat de religiune saŭ de un principiŭ: împăratu Ĭulian Apostatu. V. prestîpnic.

Creştin care îşi părăseşte religia.

adj. (adesea s.) 1. Care a renunțat la convingerile anterioare.; (p. ext.) răzvrătit. [< fr. apostat, cf. gr. apostates – rebel].

adj. (adesea s.) 1. Care a renunțat la convingerile anterioare.; (p. ext.) răzvrătit. [< fr. apostat, cf. gr. apostates – rebel]. substantiv masculin și feminin apostat

adj., s. m. f. (cel) care a săvârșit o apostazie. (< fr. apostat, lat. apostata, gr. apostates) substantiv masculin și feminin apostat

apostați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care a săvârșit o apostazie. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; p. ext. răzvrătit, rebel. – Fr. apostat (lat. lit. apostata). substantiv mascul [..]

a. și m. 1. care s’a lepădat de religiune sau de un principiu; 2. fig. poți din nou sdrobi și frânge apostat inima mea EM. substantiv masculin și feminin apostat

adj. (vgr. apostátes). Renegat, care s' a lepădat de religiune saŭ de un principiŭ: împăratu Ĭulian Apostatu. V. prestîpnic. substantiv masculin și feminin apostat

adj. m., s. m., pl. apostáți; adj. f., s. f. apostátă, pl. apostáte substantiv masculin și feminin apostat

apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o aposta­zie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata. substantiv masculin și feminin apostat

apostați, -te, adj. 1. Care a renunțat la credința religioasă (mai ales la religia creștină), care a săvîrșit o apostazie. ◊ (Substantivat) Iulian apostatul. 2. Care și-a schimbat convingerile anterio [..]

apostaþi, -te, s.m. ºi f., adj. (Persoanã) care a sãvârºit o apostazie (1); p. ext. rãzvrãtit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.