1 |
Apostazies.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunțare publică la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [Gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie [..]
|
2 |
Apostazies. f. 1. renegare publică a unei credințe religioase, a unor convingeri. 2. răzvrătire împotriva stăpânirii. (< fr. apostasie, lat., gr. apostasia)
|
3 |
Apostazies. f., art. apostazía, g.-d. art. apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile
|
4 |
Apostazief. (vgr. apostasia). Renegare, dezertare, părăsirea religiuniĭ, a unuĭ principiŭ saŭ a unuĭ partid.
|
5 |
ApostazieÎn sens strict, înseamnă părăsirea totală a credinţei creştine de către o persoană botezată în Biserica Catolică sau de către una care a fost primită în sânul ei după ce a fost botezată în mod valid î [..]
|
6 |
Apostazies.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunțare publică la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [Gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie [..]
|
7 |
Apostazies.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunțare publică la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [Gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie [..]
|
8 |
Apostazies. f. 1. renegare publică a unei credințe religioase, a unor convingeri. 2. răzvrătire împotriva stăpânirii. (< fr. apostasie, lat., gr. apostasia) substantiv feminin apostazie
|
9 |
Apostazief. (vgr. apostasia). Renegare, dezertare, părăsirea religiuniĭ, a unuĭ principiŭ saŭ a unuĭ partid. substantiv feminin apostazie
|
10 |
Apostazief. 1. părăsire în public a religiunii; 2. părăsirea unei doctrine, a unor principii. substantiv feminin apostazie
|
11 |
Apostazies. f., art. apostazía, g.-d. art. apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile substantiv feminin apostazie
|
12 |
Apostazies.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunțare publică la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [Gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie [..]
|
13 |
Apostazies. f. 1. renegare publică a unei credințe religioase, a unor convingeri. 2. răzvrătire împotriva stăpânirii. (< fr. apostasie, lat., gr. apostasia) substantiv feminin apostazie
|
14 |
Apostazief. (vgr. apostasia). Renegare, dezertare, părăsirea religiuniĭ, a unuĭ principiŭ saŭ a unuĭ partid. substantiv feminin apostazie
|
15 |
Apostazies. f., art. apostazía, g.-d. art. apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile substantiv feminin apostazie
|
16 |
Apostazief. 1. părăsire în public a religiunii; 2. părăsirea unei doctrine, a unor principii. substantiv feminin apostazie
|
17 |
Apostazie, apostazii, s.f. 1. Renunþare publicã la o anumitã credinþã religioasã; renegare a unei doctrine sau concepþii. 2. Revoltã, rãzvrãtire împotriva stãpânirii [Var: apostasíe s.f.] – Din ngr. apostasía, [..]
|
18 |
Apostazieactiunea de renegare a unei credinte religioase, in care s-a nascut si a trait (a apostazia = a se lepada de o credinta).
|
19 |
ApostazieApostazia este un termen care se referă la renunțarea formală la o anumită religie de către o persoană sau mai multe.
|
20 |
ApostazieApostazia este un termen care se referă la renunțarea formală la o anumită religie de către o persoană sau mai multe.
|
<< Apostat | Arhiepiscop >> |