reprezintă capabilitatea unei persoane de a face un anumit lucru.

s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude].

s. f. înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo)

s. 1. aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) [..]

s. f., g.-d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini

f. (mlat. aptitúdo, -údinis; fr. aptitude. V. atitudine). Calitatea de a fi apt din natură: aptitudine pentru știință.

capacitatea unei persoane de a învăţa şi obţine performanţă într-un anumit domeniu.

s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude].

s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude]. substantiv feminin aptitudine

s. f. înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo) substantiv feminin aptitudine

f. (mlat. aptitúdo, -údinis; fr. aptitude. V. atitudine). Calitatea de a fi apt din natură: aptitudine pentru știință. substantiv feminin aptitudine

s. f., g.-d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini substantiv feminin aptitudine

f. dispozițiune naturală, capacitate. substantiv feminin aptitudine

complex de insusiri psihice si fizice strict individuale, relativ stabile ale persoanei, care conditioneaza realizarea cu randament a unei anumite activitati

Test psihic sau fizic (sau amandoua), care evalueaza abilitatea de a indeplini anumite sarcini.

, aptitudini, s.f. Însuºire psihicã individualã care condiþioneazã îndeplinirea în bune condiþii a unei munci, a unei acþiuni; aplicaþie, înclinaþie, dar2. – Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude. [..]

potențialul unei persoane de a obține performanță într-un anumit domeniu. Pe fondul unui potențial aptitudinal existent, prin educație, se pot forma abilități  într-un anumit domeniu. În limbaj comun, [..]