adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma].

adj. v. înmiresmat.

s. v. condiment.

adj. m., pl. aromáți; f. sg. aromátă, pl. aromáte

s. n., pl. aromáte

n., pl. e (vsl. aromatŭ, d. gr. ároma, arómatos; fr. aromate). Substanța aromatică, ca smirna, tămîĭa ș. a. – Și adj.

Parfumurile aromate sunt parfumuri ce contin note de salvie, rozmarin, lavanda, chimen si alte plante cu miros picant intens combinate cu note citrice. Parfumurile aromate sunt in general parfumuri pentru barbati.

Un vin aromat este un vin care lasa sa se degaje, atunci cand il mirosim, arome patrunzatoare. Anumite soiuri sunt denumite «aromate ».

adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma].

adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma]. adjectiv aromat

n., pl. e (vsl. aromatŭ, d. gr. ároma, arómatos; fr. aromate). Substanța aromatică, ca smirna, tămîĭa ș. a. – Și adj. adjectiv aromat

n. substanță vegetală cu miros plăcut și pătrunzător (ca balsamul, tămâia, scorțișoara), întrebuințată ca parfum, medicament și condiment. adjectiv aromat

adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma]. adjectiv aromat

n., pl. e (vsl. aromatŭ, d. gr. ároma, arómatos; fr. aromate). Substanța aromatică, ca smirna, tămîĭa ș. a. – Și adj. adjectiv aromat

n. substanță vegetală cu miros plăcut și pătrunzător (ca balsamul, tămâia, scorțișoara), întrebuințată ca parfum, medicament și condiment. adjectiv aromat