1 |
aromatic care are sau răspândește aromă; aromat; parfumat. | care conține aromate.
|
2 |
aromaticaromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate1; aromat2. Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5 – 6 atomi cu o structură specifică. [..]
|
3 |
aromaticadj. Răspânditor de aromă; parfumat. [< fr. aromatique, cf. lat. aromaticus, gr. aromatikos].
|
4 |
aromaticadj. 1. care răspândește aromă, parfumat. ◊ (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare. 2. (despre substanțe organice, combinații) care are în molecul unul sau mai multe nuclee de 6 a [..]
|
5 |
aromaticaromatici, -e, adj. Care are sau răspândește aromă; parfumat; care conține aromate. Oțet aromatic. – Fr. aromatique (lat. lit. aromaticus).
|
6 |
aromaticadj. v. înmiresmat.
|
7 |
aromaticadj. m., pl. aromátici; f. sg. aromátică, pl. aromátice
|
8 |
aromaticadj. (vgr. aromatikós). Care miroase plăcut. S. n. Mirodenie, plantă aromatică.
|
9 |
aromaticEste vorba de plante aromate. Parfumul lor se datoreaza prezentei uleiurilor esentiale.
|
10 |
aromatic Aromatic. O clasa de compusi organici care contin un inel (legatura) de rezonanta, nesaturat(a) de atomi de carbon. Incluse sunt: benzen, naftalina, antracen si derivatele lor.
|
11 |
aromaticadj. Răspânditor de aromă; parfumat. [< fr. aromatique, cf. lat. aromaticus, gr. aromatikos].
|
12 |
aromaticadj. Răspânditor de aromă; parfumat. [< fr. aromatique, cf. lat. aromaticus, gr. aromatikos]. adjectiv aromatic
|
13 |
aromaticadj. 1. care răspândește aromă, parfumat. ◊ (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare. 2. (despre substanțe organice, combinații) care are în molecul unul sau mai multe nuclee de 6 a [..]
|
14 |
aromaticaromatici, -e, adj. Care are sau răspândește aromă; parfumat; care conține aromate. Oțet aromatic. – Fr. aromatique (lat. lit. aromaticus). adjectiv aromatic
|
15 |
aromaticadj. (vgr. aromatikós). Care miroase plăcut. S. n. Mirodenie, plantă aromatică. adjectiv aromatic
|
16 |
aromaticadj. m., pl. aromátici; f. aromátică, pl. aromátice adjectiv aromatic
|
17 |
aromatica. de felul aromatelor: plantă, băutură aromatică. adjectiv aromatic
|
18 |
aromaticaromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate1; aromat2. Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5-6 atomi cu o structură specifică. – [..]
|
19 |
aromaticaromatici, -e, adj. Care are sau răspîndește aromă, care conține aromate; cu miros sau gust plăcut, pătrunzător, parfumat. Oțet aromatic. ▭ Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană Și cu drag se uită [..]
|
20 |
aromaticAliment sau planta medicinala care contine uleiuri vegetale avand actiune farmacodinamica specifica. Este utilizat in aromaterapie.
|
21 |
aromatic1. care are miros agreabil şi penetrant; 2. în chimie se spune despre substanţele care au mai mulţi nuclei de tip benzen sau antracen.
|
<< aristocratic | axiomatic >> |