/eyrir/ s.m. Monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. [Pr.: éĩ-rir] (din isl. eyrir < v. norv. = bani < (prob.) lat. aurum = aur) [și AHDEL]

s. (înv.) zlătar, (turcism înv.) cuiungiu.

s. m. (sil. a-u-), pl. aurári

m. (lat. aurarius). Argintar. Culegător de aur din rîurĭ saŭ și din munțĭ. V. rudar, zlătar.

Meseria de aurar este o activitate traditionala cu o lunga istorie. Inca din mileniul III iHr, vechii egipteni incepusera deja sa cultive arta aurarilor: artizanii din vechime lucrau cu mestesug aur si argint, impreuna cu alte pietre pretioase si perle pentru a crea bijuterii, ustensile, recipiente si alte obiecte. Tehnici ca ciocanirea, turnarea, [..]

/eyrir/ s.m. Monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. [Pr.: éĩ-rir] (din isl. eyrir < v. norv. = bani < (prob.) lat. aurum = aur) [și AHDEL] substantiv masculin aurar

m. (lat. aurarius). Argintar. Culegător de aur din rîurĭ saŭ și din munțĭ. V. rudar, zlătar. substantiv masculin aurar

(a-u-) s. m., pl. aurári substantiv masculin aurar

m. 1. cel ce fabrică sau vinde scule de aur și de argint; 2. cel ce scoate aur din mine, băiaș; 3. cel ce culege aur din râuri: țigan aurar. [Lat. AURARIUS]. substantiv masculin aurar

, aurari, s.m. 1. Meºter care lucreazã obiecte de aur. (1). 2. Persoanã care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.