1 |
cumíntecu purtări bune; așezat, liniștit. | cu judecată; deștept, înțelept. | prevăzător, prudent.
|
2 |
cumínteadj. (cu și minte). Prudent, deștept: om, femeĭe cuminte; oamenĭ, femeĭ cumințĭ. (Se poate scrie și cu minte, și atuncĭ e invariabil: oamenĭ cu minte). adjectiv cuminte
|
<< mágna cum láude | cúpolă >> |