1 |
cumíntecu purtări bune; așezat, liniștit. | cu judecată; deștept, înțelept. | prevăzător, prudent.
|
2 |
cumíntea. înțelept, cu judecată, prevăzător. [V. minte]. adjectiv cuminte
|
3 |
cumíntea. înțelept, cu judecată, prevăzător. [V. minte]. adjectiv cuminte
|
4 |
cumínteobraznic, neastâmpărat, nebunatic, zălud, zburdalnic, zglobiu
|
5 |
cumínteadj. (cu și minte). Prudent, deștept: om, femeĭe cuminte; oamenĭ, femeĭ cumințĭ. (Se poate scrie și cu minte, și atuncĭ e invariabil: oamenĭ cu minte). adjectiv cuminte
|
6 |
cumínteadj. m. și f., pl. cumínți adjectiv cuminte
|
7 |
cumínteadj. m. și f., pl. cumínți adjectiv cuminte
|
8 |
cumínteadj. (cu și minte). Prudent, deștept: om, femeĭe cuminte; oamenĭ, femeĭ cumințĭ. (Se poate scrie și cu minte, și atuncĭ e invariabil: oamenĭ cu minte). adjectiv cuminte
|
<< mágna cum láude | cúpolă >> |