teorie, concepție potrivit căreia fenomenele sunt generate de înlănțuiri de cauze și efecte, prin condiționări și legități prin interacțiuni necesare și repetitive. | determinism

s.n. (Fil.) Teorie care susține universalitatea principiului cauzalității, teza că toate fenomenele naturii, societății și gândirii se nasc și se dezvoltă în virtutea unor cauze, mișcarea lor fiind gu [..]

s.n. (Fil.) Teorie care susține universalitatea principiului cauzalității, teza că toate fenomenele naturii, societății și gândirii se nasc și se dezvoltă în virtutea unor cauze, mișcarea lor fiind gu [..]

s. n. teorie, concepție și metodă potrivit căreia toate fenomenele și procesele naturii, societății și gândirii sunt determinate de anumite condiții și cauze, guvernate de legi obiective. (< fr. dé [..]

s. n. substantiv neutru determinism

s. n. Teoria legăturii necesare, guvernate de legi, între toate evenimentele și fenomenele și a condiționării lor cauzale. Ideea determinismului, care stabilește necesitatea acțiunilor omului și spulb [..]

n. sistemă filozofică care atribue motivelor, și nu excluziv voinței, actele voluntare. substantiv neutru determinism

s. n. Teorie, concepție potrivit căreia fenomenele sunt generate de înlănțuiri de cauze și efecte, prin condiționări și legități, prin interacțiuni necesare și repetitive. – Din fr. déterminisme. subs [..]

s.n. Teorie, concepþie potrivit cãreia fenomenele sunt generate de înlãnþuiri de cauze ºi efecte, prin condiþionãri ºi legitãþi prin interacþiuni necesare ºi repetitive. – Din fr. déterminisme. [..]