1 |
fumăritimpozit pe case, pe gospodării.
|
2 |
fumăritn., pl. urĭ (d. fum). Vechĭ. Un bir care se plătea de fie-care fum, adică de fiecare casă. Azĭ. Est. Rar. Loc de casă: mĭ-am cumpărat un fumărit. substantiv neutru fumărit
|
3 |
fumărits. n. substantiv neutru fumărit
|
4 |
fumăritn. od. dare pe cămin ce plătiau proprietarii de cârciume: am fost cu vinăriciul... și cu fumăritul FIL. substantiv neutru fumărit
|
5 |
fumărits. n. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. -ărit. substantiv neutru fumărit [..]
|
6 |
fumărits. n. (Învechit) Impozit plătit în secolul al XVII-lea pe fiecare coș al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. Se așezase dajdie, supt numire de fumărit. BĂLCESCU, O. I 121. substantiv neutru [..]
|
<< fum | galion >> |