1 |
mânerparte a unui obiect care permite apucarea și manevrarea acestuia cu mâna. | :'''''Mâner''' al unei unelte.''
|
2 |
mânerElement de acționare a aunei baterii, pentru setarea debitului șia a temperaturii.
|
3 |
mânersprijin, mana de ajutor, nevoia unui ghid, mod de actiune.
|
4 |
mânersprijin, mana de ajutor, nevoia unui ghid, mod de actiune.
|
5 |
mâners. n., pl. mânére substantiv neutru mâner
|
6 |
mânern. partea unui vas sau instrument de care apucăm cu mâna. [Macedo-rom. mânar = lat. MANUARIUM]. substantiv neutru mâner
|
7 |
mâners. n., pl. mânére substantiv neutru mâner
|
8 |
mânern. partea unui vas sau instrument de care apucăm cu mâna. [Macedo-rom. mânar = lat. MANUARIUM]. substantiv neutru mâner
|
<< pod | balon >> |