pănă (până).

vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer].

semn de rabdare, indiferentă, lene, comoditate, neasumarea responsabilitatilor, eschivare, profit de pe urma celorlalti, pasivitate.

adv. exprimă o idee de intensitate: leu paraleu, trăsnete și paratrăsnete. [Gr. mod.: v. paraleu]. invariabil para

pref. – Subliniază ideea de repetiție obositoare: legi, paralegi (Jipescu); leșinuri, paraleșinuri (Stăncescu). Ngr. πάρα „mai mult”. Nu se folosește decît în repetarea cuvîntului simplu, ca în cazuri [..]

f. (turc. pará [d. pers. pare, pĭesă, bucată]; ngr. parâs, bg. pará. V. ceampara, hara-para). A patru-zecea parte din vechĭu leŭ și care (la 1740) valora 3 banĭ. Pl. Banĭ, monetă: a avea parale, asta [..]

f. 1. mică monedă turcească, 1/40 dintr’un leu vechiu: nojița și leița, curaua și paraua POP.; 2. ban: n’am nicio para; 3. pl. bani: are parale; a lua la trei parale, a-și bate joc de cineva. [Turc. P [..]

s. f. – Flacără, flamă. – Mr. piră. Sl. para „fum, abur” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 243), cf. bg., sb., cr., pol. para „abur”, cf. și opări. Schimbul semantic, destul de ciudat, nu a fost [..]

f. flacără: foc și pară. [Slav. PARA, fum, abur]. substantiv feminin pară

f. rodul părului: pară tămâioasă. [Lat. PIRA]. substantiv feminin pară

f. acuzațiune: pâra cere dovadă PANN. [Abstras din pârî]. substantiv feminin pâră

(pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre substantiv feminin pâră

vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer]. verb tranzitiv para

v. a ocoli, a se da înlături: a para o lovitură (= fr. parer). verb tranzitiv parà

f. acuzațiune: pâra cere dovadă PANN. [Abstras din pârî]. substantiv feminin pâră

(pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre substantiv feminin pâră

s. f. – Flacără, flamă. – Mr. piră. Sl. para „fum, abur” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 243), cf. bg., sb., cr., pol. para „abur”, cf. și opări. Schimbul semantic, destul de ciudat, nu a fost [..]

f. flacără: foc și pară. [Slav. PARA, fum, abur]. substantiv feminin pară

f. rodul părului: pară tămâioasă. [Lat. PIRA]. substantiv feminin pară

adv. exprimă o idee de intensitate: leu paraleu, trăsnete și paratrăsnete. [Gr. mod.: v. paraleu]. temporar para

vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer]. verb tranzitiv para

v. a ocoli, a se da înlături: a para o lovitură (= fr. parer). verb tranzitiv parà

f. (turc. pará [d. pers. pare, pĭesă, bucată]; ngr. parâs, bg. pará. V. ceampara, hara-para). A patru-zecea parte din vechĭu leŭ și care (la 1740) valora 3 banĭ. Pl. Banĭ, monetă: a avea parale, asta [..]

f. 1. mică monedă turcească, 1/40 dintr’un leu vechiu: nojița și leița, curaua și paraua POP.; 2. ban: n’am nicio para; 3. pl. bani: are parale; a lua la trei parale, a-și bate joc de cineva. [Turc. P [..]

vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer]. substantiv feminin para

vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer]. verb tranzitiv para

v. a ocoli, a se da înlături: a para o lovitură (= fr. parer). verb tranzitiv parà

vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer]. adjectiv para

vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer]. verb tranzitiv para

v. a ocoli, a se da înlături: a para o lovitură (= fr. parer). verb tranzitiv parà

(pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre substantiv feminin pâră

f. acuzațiune: pâra cere dovadă PANN. [Abstras din pârî]. substantiv feminin pâră

f. acuzațiune: pâra cere dovadă PANN. [Abstras din pârî]. substantiv feminin pâră

vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer]. verb tranzitiv para

v. a ocoli, a se da înlături: a para o lovitură (= fr. parer). verb tranzitiv parà

f. (turc. pará [d. pers. pare, pĭesă, bucată]; ngr. parâs, bg. pará. V. ceampara, hara-para). A patru-zecea parte din vechĭu leŭ și care (la 1740) valora 3 banĭ. Pl. Banĭ, monetă: a avea parale, asta [..]

f. 1. mică monedă turcească, 1/40 dintr’un leu vechiu: nojița și leița, curaua și paraua POP.; 2. ban: n’am nicio para; 3. pl. bani: are parale; a lua la trei parale, a-și bate joc de cineva. [Turc. P [..]

vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer]. verb tranzitiv para

v. a ocoli, a se da înlături: a para o lovitură (= fr. parer). verb tranzitiv parà

vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer]. adjectiv para

   polyarylamide (ex.: PARA 30-60% GF; Polyarylamide 30-60% glass fiber)

Element prim de compunere savantă cu semnificația „în afara, pe lângă”, „contra”. {< fr., it. para-, cf. gr. para – lângă, vecin]. substantiv feminin para

Element prim de compunere savantă cu semnificația „în afara, pe lângă”, „contra”. {< fr., it. para-, cf. gr. para – lângă, vecin]. adjectiv para

Element prim de compunere savantă cu semnificația „în afara, pe lângă”, „contra”. {< fr., it. para-, cf. gr. para – lângă, vecin]. adjectiv para

monedã de calcul folositã în þãrile române, 40 de parale fãcînd 1 leu; monedã medievalã turceascã valorînd 3 aspri

a curăți de anumite ingrediente un produs finit.

Prefix, se intrebuinteaza pentru a arata o deformare a normalului, a sensului obisnuit, o iesire din directia respecti. [...]

Element prim de compunere savantă cu semnificația „în afara, pe lângă”, „contra”. {< fr., it. para-, cf. gr. para – lângă, vecin].

Element prim de compunere savantă cu semnificația „în afara, pe lângă”, „contra”. {< fr., it. para-, cf. gr. para – lângă, vecin]. invariabil para