1 |
purcéde(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purcéd, perf. s. 1 sg. purceséi, 1 pl. purcéserăm; conj. prez. 3 să purceádă; ger. purcezấnd; part. purcés verb purcede
|
2 |
purcéde(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purcéd, perf. s. 1 sg. purceséi, 1 pl. purcéserăm; conj. prez. 3 să purceádă; ger. purcezấnd; part. purcés verb purcede
|
3 |
purcéde(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purcéd, perf. s. 1 sg. purceséi, 1 pl. purcéserăm; conj. prez. 3 să purceádă; ger. purcezấnd; part. purcés verb purcede
|
4 |
purcéde(''v.intranz.'') (''pop.'') a pleca, a porni la drum. | (''v.intranz. și refl.'') (''despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție'') a începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui. | a î [..]
|
5 |
purcédev. 1. a porni, a pleca: la luptă purcedea AL.; 2. a deveni: din momentul acela ea purcese îngreunată EM.; 3. fig. a proveni, a izvorî. [Lat. PROCEDERE]. verb purcede
|
6 |
purcédev. 1. a porni, a pleca: la luptă purcedea AL.; 2. a deveni: din momentul acela ea purcese îngreunată EM.; 3. fig. a proveni, a izvorî. [Lat. PROCEDERE]. verb purcede
|
7 |
purcédev. 1. a porni, a pleca: la luptă purcedea AL.; 2. a deveni: din momentul acela ea purcese îngreunată EM.; 3. fig. a proveni, a izvorî. [Lat. PROCEDERE]. verb purcede
|
<< puì | pădúre >> |