s.m. și f. 1. Cel care urmează în locul altuia (într-o funcție, într-un rang etc.). 2. (Jur.) Moștenitor. [Cf. fr. seccesseur, lat. successor].

s.m. și f. 1. Cel care urmează în locul altuia (într-o funcție, într-un rang etc.). 2. (Jur.) Moștenitor. [Cf. fr. seccesseur, lat. successor]. substantiv masculin și feminin succesor

s. m. f. 1. cel care urmează în locul altuia (într-o funcție etc.). 2. (jur.) moștenitor, urmaș. (< fr. successeur, lat. successor) substantiv masculin și feminin succesor

succesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. (Jur.) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – [..]

s. m., pl. succesóri substantiv masculin și feminin succesor

m. urmaș. substantiv masculin și feminin succesor

s. (lat. successor. V. predecesor). Care succede, urmaș: succesor la tron. substantiv masculin și feminin succesor

Persoana care dobandeste, in temeiul legii sau a unui act juridic, drepturi si obligatii de la o alta persoana, denumita autor. Succesorul poate fi: universal, cand dobandeste totalitatea drepturilor si obligatiilor; cu titlu universal, cand dobandeste o fractiune din totalitatea drepturilor si obligatiilor; cu titlu particular, cand dobandeste anu [..]

Persoana chemata la mostenire pe baza legii.

persoana care dobândeşte în temeiul legii sau a unui act juridic, drepturile şi obligaţiile altei persoane, denumită autor

predecesor, premergător