1 |
tentaa lua un examen
|
2 |
tentaAmestec de vopsele folosit in pictura pentru a obtine nuanta dorita, fara interventia umbrei sau a luminii asupra culorii.
|
3 |
tentas.f. (Pict.) 1. Amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație; nuanță a unei culori. 2. Suprafață a unei imagini realizată [..]
|
4 |
tentavb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare].
|
5 |
tentas.f. (Pict.) 1. Amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație; nuanță a unei culori. 2. Suprafață a unei imagini realizată [..]
|
6 |
tentas. f. 1. amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2. (fig.) nuanță, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe u [..]
|
7 |
tentas. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte substantiv feminin tentă
|
8 |
tentavb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare]. verb tranzitiv tenta
|
9 |
tentavb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter) verb tranzitiv tenta
|
10 |
tenta(a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză verb tranzitiv tenta
|
11 |
tentav. a ispiti. verb tranzitiv tentà
|
12 |
tentavb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare]. substantiv feminin tenta
|
13 |
tentavb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare]. verb tranzitiv tenta
|
14 |
tentavb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter) verb tranzitiv tenta
|
15 |
tenta(a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză verb tranzitiv tenta
|
16 |
tentav. a ispiti. verb tranzitiv tentà
|
17 |
tentavb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare]. adjectiv tenta
|
18 |
tentavb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare]. verb tranzitiv tenta
|
19 |
tentavb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter) verb tranzitiv tenta
|
20 |
tenta(a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză verb tranzitiv tenta
|
21 |
tentav. a ispiti. verb tranzitiv tentà
|
<< jura | traduce >> |