1 |
teocrat persoană care de-ținea puterea într-un stat teocratic. | adept al teocrației.
|
2 |
teocrats.m. (Rar) Membru al unei teocrații. ♦ Cel care exercită o putere teocratică. [Pron. te-o-. / < fr. théocrate, cf. gr. theos – zeu, kratos – putere].
|
3 |
teocrats.m. (Rar) Membru al unei teocrații. ♦ Cel care exercită o putere teocratică. [Pron. te-o-. / < fr. théocrate, cf. gr. theos – zeu, kratos – putere]. substantiv masculin teocrat
|
4 |
teocrats. m. membru al unei teocrații. (< fr. théocrate) substantiv masculin teocrat
|
5 |
teocratm. (d. teocrație). Membru saŭ partizan al uneĭ teocrațiĭ. substantiv masculin teocrat
|
6 |
teocrat(rar) (te-o-crat) s. m., pl. teocráți substantiv masculin teocrat
|
7 |
teocratm. partizan al teocrației. substantiv masculin teocrat
|
<< tentacul | teodicee >> |