Element al plasticii arhitectonice, care delimitează registrele de pe faţadele edificiilor. Poate fi realizat în piatră, cărămidă sau alt material. Poate avea formă simplă sau profilată.

Edificiu public situat în lungul drumurilor sau în localităţi, destinat adăpostirii călătorilor şi bunurilor lor.

Loc special amenajat sau construcţie independentă (pavilion, chioşc etc.) amplasat în puncte care oferă o deschidere agreabilă, spre peisaj, gândit ca spaţiu de odihnă şi reculegere.

Fiecare dintre încăperile de mici dimensiuni locuite de membrii unei comunităţi monahale.

Muchia superioară, orizontală a unui acoperiş, rezultând din îmbinarea celor două pante (ape).

1. În arhitectura Muntelui Athos, nume dat absidelor laterale ale catolicoanelor. 2. În arhitectura bisericească rusă – nume dat catului superior (etajului) din interioarele locaşelor ortodoxe. Coridor

Sistem de încălzire centrală folosit în antichitate şi evul mediu. Acest sistem se bazează pe circulaţia aerului cald pe sub o podea dublă şi prin pereţi dubli. Probabil, a fost folosit în feredeile (băile orientale) de la Orheiul Vechi.

Model folosit odinioară pentru a fi copiat sau preluat liber.

Denumirea se referă la orice sculptură de mari dimensiuni realizată în întregime dintr-un singur bloc de piatră, granit, marmură etc.

Abacă