Sindrom de gură uscată.

O acumulare de puroi într-un ţesut sau organ. Porneşte de la un focar local de infecţie pe seama ţesuturilor normale. Abcesele se pot dezvolta în oricare parte a organismului. Gravitatea unui abces depinde de localizarea sa: abcesul creierului, este asemănător cu tumora, poate provoca hipertensiune intracraniană.

Inflamaţie puternică, severă, producând căldură intensă, umflare, roşeaţă şi durere. Apariţia colecţiei de puroi fiind bine delimitată de ţesuturile din jur, se poate sparge spontan sau poate fi drenat prin puncţie, are o evoluţie rapidă de câteva ore sau zile. Se poate răspândi la ţesuturile vecine sau chiar în organism prin vasele de sânge. [..]

Colecţie de puroi localizată în ţesuturile care învelesc dintele. Abcesul dentar se semnalează când organismul încearcă să lupte împotriva infecţiei bacteriene. O durere zvâcnitoare deranjează puternic masticaţia. Cefaleea, febra şi oboseala generală însoţesc adesea evoluţia.

Colecţie de puroi localizată la nivelul apexului dentelui.

Îndepărtarea (tăierea) unor lucrări protetice sau plombe dentare.

Pierdere fiziologică de substanţă dentinară prin uzură.

Lipsa enzimei catalază, ce conduce la apariţia unor afecţiuni ale gingiilor şi ale cavităţii bucale.

Răşină acrilică folosită în confecţionarea unor proteze dentare.

Evoluţie rapidă a unei boli, cu caracter de criză. Care survine brusc şi evoluează rapid. O evoluţie subacută este mai puţin brutală; o evoluţie supraacută este extrem de rapidă şi violentă.