drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la termenul prevăzut.

Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept.

Este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia, intocmai ca proprietarul, insa cu indatorirea de a-i conserva substanţa.

n. Jur. dreptul de a se folosi de venitul unei moșteniri sau de dobânzile unui capital, a căror proprietate aparține altuia. substantiv neutru uzufruct

Drept real principal derivat, esentialmente temporar. Dreptul unei persoane (uzufructuar) de posesie si folosinta a unui bun care apartine altei persoane, cu obligatia de a conserva substanta bunului si de a le restitui proprietarului la incetarea uzufructului (vezi art.517-564 Cod Civil). Pe timpul uzufructului, proprietatea este astfel golita de [..]

Drept real viager care ingaduie titularului de a se folosi de un lucru apartinand altei persoane si de a-i culege fructele, fara a-i altera substanta sau sa-i schimbe destinatia.

Drept real in temeiul caruia o persoana, numita uzufructuar, poate folosi un lucru care apartine altei persoane numita nudul proprietar si sa beneficieze si de foloasele bunului respectiv, sa-i culeaga roadele având insa obligatia de a conserva substanta proprietatii si la incetarea acestui drept sa restituie bunul proprietarului. Dreptul de uzufru [..]

Drept real in temeiul caruia o persoana, numita uzufructuar, poate folosi un lucru care apartine altei persoane numita nudul proprietar si sa beneficieze si de foloasele bunului respectiv, sa-i culeaga roadele avand insa obligatia de a conserva substanta proprietatii si la incetarea acestui drept sa restituie bunul proprietarului. Dreptul de uzufru [..]