1 |
vesela. bine dispus. [Slav. VESELŬ, voios]. adjectiv vesel
|
2 |
vesela. bine dispus. [Slav. VESELŬ, voios]. adjectiv vesel
|
3 |
vesela. bine dispus. [Slav. VESELŬ, voios]. adjectiv vesel
|
4 |
veselabătut, indispus, întristat, posac, posomorât, trist
|
5 |
veseladj. m., pl. véseli; f. véselă, pl. vésele adjectiv vesel
|
6 |
veseladj. (vsl. bg. vesel). Nu trist, bucuros, bine dispus: era vesel cînd a auzit c´a cîștigat la loterie. Adv. Cu veselie. adjectiv vesel
|
7 |
veselveseli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie. 2. Care produce veselie, înveselește; desfătă [..]
|
8 |
veseladj. m., pl. véseli; f. véselă, pl. vésele adjectiv vesel
|
9 |
veseladj. (vsl. bg. vesel). Nu trist, bucuros, bine dispus: era vesel cînd a auzit c´a cîștigat la loterie. Adv. Cu veselie. adjectiv vesel
|
10 |
veselveseli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie. 2. Care produce veselie, înveselește; desfătă [..]
|
11 |
veseladj. m., pl. véseli; f. véselă, pl. vésele adjectiv vesel
|
12 |
veseladj. (vsl. bg. vesel). Nu trist, bucuros, bine dispus: era vesel cînd a auzit c´a cîștigat la loterie. Adv. Cu veselie. adjectiv vesel
|
13 |
veselveseli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie. 2. Care produce veselie, înveselește; desfătă [..]
|
<< vergea | vestíbul >> |