ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; viețuitoare. | ''forma de feminin plural pentru'' vietato.

(vi-e-) s. f., g.-d. art. vietắții; pl. vietắți substantiv feminin vietate

f. (d. viŭ. Cp. cu jivină). Ființă, animal, gînganie: toate vietățile pămîntuluĭ, o vietate cĭudată. V. țipenie. substantiv feminin vietate

f. ființă vie: s’a adunat toate vietățile CR. [Tras din viu]. substantiv feminin vietate