1 |
Ansamblugrup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce [..]
|
2 |
Ansamblus.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparțin aceluiași domeniu; totalitate. ◊ De ansamblu = general, unitar; în ansamblu = în general, în linii mari. 2. Colectiv, trupă de art [..]
|
3 |
Ansamblus. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate. 2. colectiv artistic al unui teatru. 3. grup de muzicieni care cântă împreună; formație (4). ◊ piesă muzicală pentru o astfel [..]
|
4 |
Ansamblus. n., art. ansámblul; pl. ansámblúri / (tehn.) ansámble
|
5 |
Ansamblus. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formație, trupă. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică.
|
6 |
Ansamblus. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri
|
7 |
Ansamblun., pl. urĭ (fr. ensemble). Muz. Bucățĭ cîntate împreună: un frumos ansamblu. Fig. Acord, unitate de execuțiune: a lucra în ansamblu. V. totalitate.
|
8 |
AnsambluComplex de clădiri unite prin funcţie şi destinaţie.
|
9 |
Ansamblus. n. 1. Tot unitar rezultat din urarea unor elemente (de acelaşi gen); totalitate, [fr. ensemble]
|
10 |
Ansamblus.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparțin aceluiași domeniu; totalitate. ◊ De ansamblu = general, unitar; în ansamblu = în general, în linii mari. 2. Colectiv, trupă de art [..]
|
11 |
Ansamblus.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparțin aceluiași domeniu; totalitate. ◊ De ansamblu = general, unitar; în ansamblu = în general, în linii mari. 2. Colectiv, trupă de art [..]
|
12 |
Ansamblus. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate. 2. colectiv artistic al unui teatru. 3. grup de muzicieni care cântă împreună; formație (4). ◊ piesă muzicală pentru o astfel [..]
|
13 |
Ansamblus. n., art. ansámblul; pl. ansámblúri / (tehn.) ansámble substantiv neutru ansamblu
|
14 |
Ansamblun., pl. urĭ (fr. ensemble). Muz. Bucățĭ cîntate împreună: un frumos ansamblu. Fig. Acord, unitate de execuțiune: a lucra în ansamblu. V. totalitate. substantiv neutru ansamblu
|
15 |
Ansamblu, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaºi gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în esenþã, în general, în linii ma [..]
|
<< Active | Arendă >> |