s. n. Avion, [fr. aeroplane]

, -ă, aferenţi, -te adj. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. [fr. afferent]

s. f. 1. Fel de a se mişca; mers, umblet; înfăţişare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm în care se desfăşoară o acţiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. 4. Mod în care se desfăşoară un eveniment, o întâmplare, [fr. allure]

s. n. 1. (în arhitectura greco-romană) Edificiu destinat jocurilor publice, de formă circulară sau ovală, neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de trepte (gradene) şi tribune pentru public. 2. Sală de cursuri, de spectacole etc. cu locurile aşezate în trepte sau în plan înclinat, [fr. amphitheaătre, lat. amphiteatrum]

s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, puţin strălucitoare, ale căror orbite sunt, în general, cuprinse între orbitele lui Marte şi Jupiter. [fr. asteroide]

, -ă, astronomi, -e s. m., f. Specialist în astronomie. [fr. astronome, lat. astronomus]

, -ă, avari, -e adj., s. m. f. (Om) zgârcit.[fr. avare, lat. avarus]

s. f. 1. Vărguţă de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. (Ie) Sub ~a = sub conducerea dirijorală. Beţişor de lovit instrumente muzicale de percuţie. Vergeaua de lemn a arcuşului. 2. (Şîs ~ magica) Nuieluşă vrăjită cu care se fac minuni în poveşti, beţişorul scamatorilor. 3. Pâine lungă şi su [..]

s. f. Totalitatea fiinţelor care trăiesc pe pământ, în apă şi în partea inferioară a atmosferei. [fr. biosphere]

s. n. (La aparate şi instrumente de măsurat) Suprafaţă (circulară) prevăzută cu anumite diviziuni, pe care se citesc indicaţiile acului indicator al unui instrument de măsură, al unui ceasornic, [fr. cadran]