s.f. 1. Cruzime. 2. (Concr.) Faptă înspăimântătoare; grozăvie. [Cf. fr. atrocité, it. atrocità, lat. atrocitas].

s. f. însușirea de a fi atroce; cruzime; grozăvie. (< fr. atrocité, lat. atrocitas)

atrocități, s. f. 1. Purtare crudă. 2. (Concr.) Faptă cumplită. – Fr. atrocité (lat. lit. atrocitas, -atis).

s. f. (sil. -tro-), g.-d. art. atrocității; pl. atrocități

f. (lat. atrócitas, -átis). Cruzime, faptă atroce.

s. f. Purtare, faptă, durere etc. atroce. [fr. atrocite, lat. atrocitas, -atis]

s.f. 1. Cruzime. 2. (Concr.) Faptă înspăimântătoare; grozăvie. [Cf. fr. atrocité, it. atrocità, lat. atrocitas].

s.f. 1. Cruzime. 2. (Concr.) Faptă înspăimântătoare; grozăvie. [Cf. fr. atrocité, it. atrocità, lat. atrocitas]. substantiv feminin atrocitate

atrocități, s. f. 1. Purtare crudă. 2. (Concr.) Faptă cumplită. – Fr. atrocité (lat. lit. atrocitas, -atis). substantiv feminin atrocitate

s. f. însușirea de a fi atroce; cruzime; grozăvie. (< fr. atrocité, lat. atrocitas) substantiv feminin atrocitate

f. (lat. atrócitas, -átis). Cruzime, faptă atroce. substantiv feminin atrocitate

(a-tro-) s. f., g.-d. art. atrocitắții; pl. atrocitắți substantiv feminin atrocitate

f. grozăvie, faptă cumplită. substantiv feminin atrocitate

, atrocitãþi, s.f. Purtare, faptã, durere etc. atroce. – Din. fr.atrocité, lat. atrocitas, -atis.