1 |
Gafăs. f. Vorbă sau atitudine care poate aduce o jignire neintenţionată. [fr. gaffe]
|
2 |
Gafăf. greşeală, prostie, scrânteală, nesocotinţă, impoliteţe, jignire
|
3 |
Gafăs.f. 1. Piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, folosită pentru blocarea unui lanț în mișcare. ♦ Un fel de cârlig fixat de o prăjină, folosit la acostarea unei ambarcații etc. 2. (Fig.) Gest, [..]
|
4 |
Gafăvb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer].
|
5 |
Gafăs.f. 1. Piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, folosită pentru blocarea unui lanț în mișcare. ♦ Un fel de cârlig fixat de o prăjină, folosit la acostarea unei ambarcații etc. 2. (Fig.) Gest, [..]
|
6 |
Gafăs. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe substantiv feminin gafă
|
7 |
Gafăf., pl. e (fr. gaffe). Acțiune neîndemănatică [!] (de ex., a vorbi contra bețivilor neștiind că pintre [!] ceĭ prezențĭ e și un bețiv). A face o gafă, a o scrînti. substantiv feminin gafă [..]
|
8 |
Gafăvb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer]. verb gafa
|
9 |
Gafăvb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer) verb gafa
|
10 |
Gafă(a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză verb gafa
|
11 |
Gafăvb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer]. verb gafa
|
12 |
Gafăvb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer) verb gafa
|
13 |
Gafă(a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză verb gafa
|
14 |
Gafăvb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer]. verb gafa
|
15 |
Gafăvb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer) verb gafa
|
16 |
Gafă(a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză verb gafa
|
17 |
GafăNumai ieri s-a lãudat Cã pe toti escrocii-i saltã, Fiindcã nu-i prea diplomat, Iar a dat cu bota-n baltã.
|
<< Gabarit | Galant >> |