(''v.tranz.'') a anula o lege, o dispoziție oficială.

vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare].

vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger)

(a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă

vb. (JUR.) a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege.)

vb. (sil. a-bro-; mf. ab-), ind. prez. 1 sg. abróg, 3 sg. și pl. abrógă, 2 sg. abrógi; conj. prez. 3 sg. și pl. abróge

, a anula, a suprima o lege sau o altă dispoziţie legală. Rezultatul abrogării este scoaterea din vigoare - total sau parţial -a unui act normativ cu aceeaşi valoare juridică sau cu valoare juridică s [..]

vb. I. tranz. A anula o lege, o dispoziţie oficială. [lat. abrogare, fr. abroger]

vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare].

vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare]. verb tranzitiv abroga

(a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă verb tranzitiv abroga

v. a scoate din uz, a desființa o lege, un obiceiu. verb tranzitiv abrogà

vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare]. verb tranzitiv abroga

(a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă verb tranzitiv abroga

v. a scoate din uz, a desființa o lege, un obiceiu. verb tranzitiv abrogà

vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare]. verb tranzitiv abroga

(a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă verb tranzitiv abroga

v. a scoate din uz, a desființa o lege, un obiceiu. verb tranzitiv abrogà

A anula, a suprima o lege sau o alta dispozitie legala. Ea are ca rezultat scoaterea din vigoare, in total sau in parte (abrogarea totala sau partiala) a unui act normativ printr-un alt act normativ d [..]