1 |
aliaj amestec de mai multe metale, obținut prin topirea mai multor metale cu metaloizi.
|
2 |
aliajs.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, obținut prin topirea lor laolaltă. [< fr. alliage].
|
3 |
aliajs. n. produs metalic obținut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi. (< fr. alliage)
|
4 |
aliajs. n. (sil. -li-aj), pl. aliáje
|
5 |
aliajs. n. Produs metalic obţinut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [fr. alliage]
|
6 |
aliajMetal realizat prin amestecarea a două sau mai multe metale.
|
7 |
aliajs.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, obținut prin topirea lor laolaltă. [< fr. alliage].
|
8 |
aliajs.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, obținut prin topirea lor laolaltă. [< fr. alliage]. substantiv neutru aliaj
|
9 |
aliajs. n. produs metalic obținut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi. (< fr. alliage) substantiv neutru aliaj
|
10 |
aliaj(-li-aj) s. n., pl. aliáje substantiv neutru aliaj
|
11 |
aliajm. 1. combinațiune de diferite metale; 2. fig. amestec necurat. substantiv neutru aliaj
|
12 |
aliaj, aliaje, s.n. Produs metalic obþinut prin topirea laolaltã a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage.
|
<< cuvânt | lapte >> |