1 |
amábilcare manifestă bunăvoință și serviabilitate. | :''Om '''amabil'''.''
|
2 |
amábil
|
3 |
amábilamabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis.
|
4 |
amábiladj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit].
|
5 |
amábiladj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis)
|
6 |
amábilamabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Fr. aimable (lat. lit. amabilis).
|
7 |
amábiladj. 1. v. binevoitor. 2. v. serviabil. 3. v. curtenitor. 4. v. politicos.
|
8 |
amábiladj. m., pl. amábili; f. sg. amábilă, pl. amábile
|
9 |
amábiladj., pl. f. e (lat. amábilis d. amare, a ĭubi). Plăcut, bine-voitor, prietenos: e amabil cu toțĭ Adv. A te purta amabil.
|
10 |
amábil, -ă, amabili, -e adj. Prietenos, binevoitor; politicos, [fr. aimable, lat. amabilis]
|
11 |
amábiladj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit].
|
12 |
amábiladj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit]. adjectiv amabil
|
13 |
amábiladj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis) adjectiv amabil
|
14 |
amábilamabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Fr. aimable (lat. lit. amabilis). adjectiv amabil
|
15 |
amábiladj., pl. f. e (lat. amábilis d. amare, a ĭubi). Plăcut, bine-voitor, prietenos: e amabil cu toțĭ Adv. A te purta amabil. adjectiv amabil
|
16 |
amábil(prietenos) adj. m., pl. amábili; f. amábilă, pl. amábile adjectiv amabil
|
17 |
amábila. 1. demn de iubire; 2. prietenos: e amabil cu toți. adjectiv amabil
|
18 |
amábilamabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis. adjectiv amabil
|
19 |
amábilamabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. Aceste perle sînt, probabil, Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. Mihail Mihailovici a fost cît se poate de amabil. SAHIA, U.R.S.S. 96. ◊ (Adver [..]
|
20 |
amábiladj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit]. adjectiv amabil
|
21 |
amábiladj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis) adjectiv amabil
|
22 |
amábilamabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Fr. aimable (lat. lit. amabilis). adjectiv amabil
|
23 |
amábiladj., pl. f. e (lat. amábilis d. amare, a ĭubi). Plăcut, bine-voitor, prietenos: e amabil cu toțĭ Adv. A te purta amabil. adjectiv amabil
|
24 |
amábil(prietenos) adj. m., pl. amábili; f. amábilă, pl. amábile adjectiv amabil
|
25 |
amábilamabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis. adjectiv amabil
|
26 |
amábilamabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. Aceste perle sînt, probabil, Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. Mihail Mihailovici a fost cît se poate de amabil. SAHIA, U.R.S.S. 96. ◊ (Adver [..]
|
27 |
amábilbădărănos, brutal, grosolan, necuviincios
|
28 |
amábila. 1. demn de iubire; 2. prietenos: e amabil cu toți. adjectiv amabil
|
29 |
amábilbinevoitor, prietenos.
|
<< alúră | amestecà >> |