s.n. Mod de așezare a elementelor unei zidării (mai ales la fațadă), astfel încât să nu prezinte decât fețe netede spre a permite aplicarea lor exactă unele peste altele. [Pron. -re-iaj. / cf. fr. app [..]

s. n. mod de dispunere a pietrelor, cărămizilor unei zidării aparente. ◊ desen ornamental care imită elementele unei astfel de zidării. (< fr. appareillage)

s. n. Mod de așezare a elementelor unei zidării, în special la zidurile de fațadă. – Fr. appareillage.

s. n. (sil. -re-iaj), pl. apareiáje

Forma exterioară a unui zid.

Imaginea oferitã de un parament de zid, fie prin modul de aranjare al materialului de construcþie, fie prin tencuielile ºi zugrãvelile aplicate peste el.

1. Modul de asezare a pietrelor intr-o zidarie aparenta a unei cladiri. (var. Stereotomie) 2. Desenul rosturilor pietrelor aparente pe o fatada. 3. Aspectul fetei pietrelor intre rosturi, la o fatada. [..]

s.n. Mod de așezare a elementelor unei zidării (mai ales la fațadă), astfel încât să nu prezinte decât fețe netede spre a permite aplicarea lor exactă unele peste altele. [Pron. -re-iaj. / cf. fr. app [..]

s.n. Mod de așezare a elementelor unei zidării (mai ales la fațadă), astfel încât să nu prezinte decât fețe netede spre a permite aplicarea lor exactă unele peste altele. [Pron. -re-iaj. / cf. fr. app [..]

s. n. mod de dispunere a pietrelor, cărămizilor unei zidării aparente. ◊ desen ornamental care imită elementele unei astfel de zidării. (< fr. appareillage) substantiv neutru apareiaj

s. n. Mod de așezare a elementelor unei zidării, în special la zidurile de fațadă. – Fr. appareillage. substantiv neutru apareiaj

(-re-iaj) s. n. substantiv neutru apareiaj

(Constr.) a. Modul de asezare a pietrelor intr-o zidarie aparenta a unei cladiri; b. Desenul rosturilor pietrelor aparente pe o fatada; c. Aspectul fetei pietrelor intre rosturi, la o fatada.