(Constr.) Constructie de zidarie de piatra sau de beton simplu sau armat, cu suprafata interioara concava, folosita pentru preluarea unor incarcari (acoperis, planseu, masiv de roci etc.) la cladiri, la tuneluri, poduri etc.

Strat de material orizontal sau usor inclinat, cu fata superioara aproximativ plana, pe care urmeaza a fi asezat un element de constructie sau un strat dintr-un alt material: panouri prefabricate din beton armat asezate pe un pat de beton turnat pe loc etc.

(Constr.) Indoitura executata la capetele barelor de otel, folosite la armarea betonului, pentru a asigura ancorarea armaturilor in masa acestuia.

Este un element arhitectonic clasic, vertical, de forma unui semipilastru ce se profileaza usor din perete la colturile unei constructii, avand functie de sprijin, dar si un rol decoartiv.

(Constr.) a. Element al unei grinzi cu zabrele cuprins intre doua noduri vecine ale grinzii; b. Elemente alcatuite din unul sau din mai multe profiluri laminate care leaga doua noduri ale unei grinzi cu zabrele. Barele verticale se numesc montanti, barele inclinate diagonale, iar cele aflate pe conturul grinzii, bare de talpa.

Trecerea unei substante din stare gazoasa in stare lichida, prin racire.

Operatie de curatare de impuritati de tipul hidrocarbonatilor (grasimi, uleiuri, etc) de pe o suprafata metalica, in vederea unei executiei unei suduri sau lipiri.

Partea superioara a fatadei principale a unui edificiu, sau prin extensiune, intreaga fatada principala.

Intindere din suprafata scoartei pamantului cu o destinatie determinata: terenul unei constructii, teren de sport, teren arabil etc.

(Arh.) Placa subtire (patrata) care constituie partea superioara a capitelului unei coloane si face legatura cu arhitrava.