(Constr.) Constructie de zidarie de piatra sau de beton simplu sau armat, cu suprafata interioara concava, folosita pentru preluarea unor incarcari (acoperis, planseu, masiv de roci etc.) la cladiri, la tuneluri, poduri etc.

(Constr.) Indoitura executata la capetele barelor de otel, folosite la armarea betonului, pentru a asigura ancorarea armaturilor in masa acestuia.

Strat de material orizontal sau usor inclinat, cu fata superioara aproximativ plana, pe care urmeaza a fi asezat un element de constructie sau un strat dintr-un alt material: panouri prefabricate din beton armat asezate pe un pat de beton turnat pe loc etc.

a. Piesa cilindrica, subtire, a unui mecanism, a unei masini; b. Mulura mica cu sectiunea semicirculara, neteda sau decorata, de culoare diferita de cea a mulurii principale, cu care se decoreaza un element arhitectonic.

Tesut conducator al unor plante superioare, alcatuit din trahee, parenchim si fibre cu lignina, folosit ca material de constructie, drept combustibil etc

Punctul de legatura si de intalnire a mai mulor elemente liniare apartinand unui ansamblu reticulat: ferma, grinda cu zabrele, structura geodezica. Defect al lemnului generat de integrarea unor ramuri in masa lui, pe masura cresterii in grosime a trunchiului.

Piesa ceramica semi-cilindrica sau semi-troncomica, folosita la realizarea invelitorilor, executat de regula din argile fuzibile.

a. Spatiu cuprins in acoperis intre ultimul planseu al cladirii si invelitoare; b. Sistem portant desfasurat peste o apa pentru a permite trecerea de pe un mal pe celalalt.

a. Denumire data spatiilor ce separa doua elemente de constructie sau de finisaj: rosturile dintre caramizi, cele dintre tocurile ferestrelor si usilor din zidarie, rosturile de dilatatie si cele de tasare; b. De dilatatie: Intrerupere a unei cladiri de la partea superioara pana la fundatie ce se face pentru a permite libera dilatare sau contractar [..]