dorință trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpățânare; gust schimbător, neașteptat; toană, farafastâcuri, bâzdâc. | :''N-a fost decât un '''capriciu'''.'' | compoziție muzicală instrume [..]

s. n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat. 2. Compoziţie muzicală instrumentală, cu caracter de improvizaţie, cu treceri neaşteptate de la o stare emoţională la alta. [fr. caprice, capriccio, it. capriccio]

s.n. 1. Dorință trecătoare, de cele mai multe ori extravagantă; gust neobișnuit, ciudat; toană. 2. Compoziție muzicală instrumentală, ritmică și cu un tempo viu, fără formă fixă. [Var. capriț, capriți [..]

s. n. 1. dorință trecătoare, extravagantă; gust neobișnuit, ciudat; toană. 2. (muz.) piesă cu caracter capricios, de virtuozitate, de construcție liberă. (< fr. caprice, it. capriccio) substantiv n [..]

n. (fr. caprice, d. it. capriccio, care vine d. capra, din cauză că capra are mers neregular [!]). Bizarerie, gust curios, dorință stranie. – Rar -íțiŭ. substantiv neutru capriciŭ

[ciu pron. cyu] (ca-pri-) s. n., art. capríciul; pl. caprícii, art. capríciile (-ci-i-) substantiv neutru capriciu