adj. 1. Care păstrează, care conservă; conservatorist. 2. Atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ◊ Partid conservator (și s.m.pl.) = denumire a unor partide care sunt, în ge [..]

s.n. Școală superioară de muzică. [< germ. Konservatorium, cf. fr. conservatoire].

s.n. Școală superioară de muzică. [< germ. Konservatorium, cf. fr. conservatoire]. adjectiv conservator

adj. 1. Care păstrează, care conservă; conservatorist. 2. Atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ◊ Partid conservator (și s.m.pl.) = denumire a unor partide care sunt, în ge [..]

1, conservatoare, s. n. Școală supe­rioară de muzică. adjectiv conservator

adj. și s. Păstrător, care ține de partidu celor ce, în politică, se opun schimbărilor brusce și nu instigă plebea. Conservator progresist, nume pe care, în Decembre [!] 1918, și l-aŭ luat vechiĭ cons [..]

2, -OÁRE, conservatori, -oare, adj. Care este atașat de trecut, de formele vechi, depășite, ale vieții politice, economice și culturale și refractar, adesea dușmănos, față de tot ce e nou, față de ori [..]

s. n. Instituţie de învăţământ superior, unde se situează muzica, (în trecut) şi arta dramatică, şi unde se formează interpreţi vocali şi instrumentau, dirijori, compozitori, muzicologi. [fr. conservatoire, germ. Konservatorium]

, -oare, conservatori, -oare 1. s. m. f., adj. (Persoană) care păstrează. 2. s. m. f., adj. (Persoană) care este ataşată de tradiţie, în viaţa politică, economică şi culturală. 3. s. m. f. Persoană care conduce un muzeu, o bilbiotecă, o colecţie etc. [fr. conservateur]

a. care conservă: partid conservator, care caută să menție în politică instituțiunile stabilite. ║ m. membru al partidului conservator. adjectiv conservator

novator, renovator