adj. 1. Care păstrează, care conservă; conservatorist. 2. Atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ◊ Partid conservator (și s.m.pl.) = denumire a unor partide care sunt, în ge [..]

s. n. Instituţie de învăţământ superior, unde se situează muzica, (în trecut) şi arta dramatică, şi unde se formează interpreţi vocali şi instrumentau, dirijori, compozitori, muzicologi. [fr. conservatoire, germ. Konservatorium]

, -oare, conservatori, -oare 1. s. m. f., adj. (Persoană) care păstrează. 2. s. m. f., adj. (Persoană) care este ataşată de tradiţie, în viaţa politică, economică şi culturală. 3. s. m. f. Persoană care conduce un muzeu, o bilbiotecă, o colecţie etc. [fr. conservateur]