1 |
drapelbucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băț și reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei [..]
|
2 |
drapels. n. Steag. [it. drapello, cf. fr. drapeau]
|
3 |
drapels.n. Steag al unei unități militare; (p. ext.) steag, flamură. [Cf. it. drapello, fr. drapeau].
|
4 |
drapeln., #pl.# e (#fr.# drapeau, d. drap, postav). Steag. A fi supt drapel, a fi în armată. V. steag. verb tranzitiv drapel
|
5 |
drapeln., #pl.# e (#fr.# drapeau, d. drap, postav). Steag. A fi supt drapel, a fi în armată. V. steag. verb tranzitiv drapel
|
6 |
drapeln., #pl.# e (#fr.# drapeau, d. drap, postav). Steag. A fi supt drapel, a fi în armată. V. steag. verb tranzitiv drapel
|
7 |
drapels.n. Steag al unei unități militare; (p. ext.) steag, flamură. [Cf. it. drapello, fr. drapeau]. substantiv neutru drapel
|
8 |
drapels. n. 1. steag al unei unități militare; steag, flamură. ♦ a fi sub ~ = a servi în armată. 2. (cinem.) suprafață opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe [..]
|
9 |
drapels. n., pl. drapéle substantiv neutru drapel
|
10 |
drapeln. steag: a fi sub drapel, a servi în armată. substantiv neutru drapel
|
<< steag | stat >> |