s.f. Balcon, galerie exterioară (la parterul sau la etajul unei case). ♦ Balcon închis cu geamuri. [< fr. véranda, cf. it., port. varanda < cuv. englez din India].

Galerie largă, semideschisă sau vitrată, mărginită de o balustradă, cu un acoperiş sprijinit de coloane sau stâlpi din piatră, lemn ori metal, situată la parterul sau la etajul unei clădiri, făcând legătura cu peisajul şi servind pentru recreare.