catedrală

s. f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat de un arhiereu. [fr. cathedrale, lat. cathedrallis]

(Gr. "scaunul principal") Biserica principala a unei jurisdictii (episcopie sau arhidioceza).

s.f. Biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un arhiereu-episcop; (p. ext.) cea mai mare biserică dintr-un oraș. [< fr. catédrale, it. cattedrale]. substantiv feminin catedrală

s. f. biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un (arhi)episcop. (< fr. cathédrale) substantiv feminin catedrală

f., pl. e (mlat. cathedralis, adj. devenit subst.). Biserica principală dintr´un oraș saŭ dintr´o eparhie. substantiv feminin catedrală

(-te-dra-) s. f., g.-d. art. catedrálei; pl. catedrále substantiv feminin catedrală

f. biserica principală a unei dioceze, aceea unde rezidă episcopul: (Rinul) trecut’a prin orașe cu mândre catedrale AL. substantiv feminin catedrală

(Arh.) Principalul local religios al unei zone, construit sub forma unui edificiu monumental.

(Gr. "scaunul principal") Biserica principala a unei jurisdictii (episcopie sau arhidioceza).

Biserică de reşedinţă episcopală sau al unei instituţii superioare lui.

Biserica principală a unei dieceze, în care se află tronul episcopului diecezan. Mai este numită şi dom, casa lui Dumnezeu prin excelenţă. A nu se confunda cu o biserică mare, întrucât catedrala poate [..]