1 |
competenţă, 1. aptitudine recunoscută de lege organelor cu atribuţii jurisdicţionale de a soluţiona anumite litigii sau de a rezolva unele cereri; în statul nostru sarcina de a soluţiona cauzele civile şi penal [..]
|
2 |
competenţăs. f. Capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie; capacitate a unei autorităţi, a unui funcţionar etc. de a exercita anumite atribuţii. [fr. competence]
|
3 |
competenţăset de abilități și deprinderi care permit realizarea eficientă a unei activități / sarcini de muncă.
|
4 |
competenţăcapacitate de a produce intr-un domeniu dat o anumita conduita.
|
5 |
competenţăcompetenţa, de care APL sunt responsabile în conformitate cu legea şi pentru care APL deţin libertatea decizională cu condiţia respectării normelor şi normativelor stabilite prin lege.
|
6 |
competenţăcompetenţa exercitată în comun cu alt nivel al APL sau cu APC, atunci când responsabilităţile (inclusiv financiare) ale părţilor sunt clar stabilite prin lege.
|
7 |
competenţăcompetenţa, îndeplinită de APL în numele APC, în baza de lege sau contract, cu respectarea condiţiilor înaintate de APC.
|
8 |
competenţăs.f. 1. Pricepere, cădere de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ A fi de competența cuiva = a in [..]
|
9 |
competenţăs.f. 1. Pricepere, cădere de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ A fi de competența cuiva = a in [..]
|
10 |
competenţăf., pl. e (lat. competentia). Dreptu de a judeca, de a examina. Aptitudine, capacitate. substantiv feminin competență
|
11 |
competenţăs. f., g.-d. art. competénței; pl. competénțe substantiv feminin competență
|
12 |
competenţăs. f. v. competință. substantiv feminin competență
|
13 |
competenţăs. f. 1. capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva. 2. aptitudine, calitate a unei autorități, a unui funcționar de a exercita anumite atribuții. ♦ a fi de ă cuiva = a i [..]
|
14 |
competenţăf. 1. dreptul de a judeca; competența judecătorilor și a tribunalelor e regulată de lege: crimele se judecă de Curtea cu jurați, delictele de tribunalul corecțional, iar contravențiunile de judecători [..]
|
15 |
competenţăCapacitatea data de lege unei instante de a solutiona anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri.
|
16 |
competenţăCalitatea unei autoritati publice de a face acte juridice. Competenta rationae materiae - competenta jurisdictionala determinata de gradul si natura instantei de judecata. Competenta rationae personae [..]
|
17 |
competenţăîn limbaj comun, reprezintă capacitatea cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru pe temeiul unei cunoaşteri în profunzime a problemei. Capacitatea unei autorităţi de a exercita anumite atribuţii; [..]
|
18 |
competenţăcapacitatea dată de lege unei instanțe de a soluționa anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri
|
19 |
competenţăAbilitatea de a aplica rezultatele învăţării în mod adecvat într-un context definit (educaţie, muncă, dezvoltare personală sau profesională).
|
20 |
competenţăCapacitatea data de lege unei instante de a solutiona anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri.
|
21 |
competenţăincompetenţă
|
<< compensaţie | Astfel >> |