''forma de singular articulat pentru'' ogivă. | (''arhit.'') ogivă | (''arhit.'') arc ascuțit | (''mil.'') cap de luptă la rachete, focos (de rachetă) | (''arhit.'') ogivă

In arhitectura gotica, tip de arc diagonal realizat din nervuri de piatra profilate, amplasate la nivelul muchiilor a doua bolti care se intretaie, contribuind la crearea unui fel de schelet solid pe care se sprijina boltarii si se echilibreaza fortele de impingere. - Din fr. ogive. Sistem de constructie caracteristic arhitecturii gotice, format di [..]

1. În arhitectura gotică, tip de arc diagonal realizat din nervuri de piatră profilate, amplasate la nivelul muchiilor a două bolţi care se întretaie, contribuind la crearea unui fel de schelet solid pe care se sprijină bolţarii şi se echilibrează forţele de împingere. 2. Denumire incorectă, dar deseori utilizată pentru a defini arcele frânte ale f [..]

s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de [..]

s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de [..]

s. f. 1. element arhitectural caracteristic stilului gotic, dintr-o arcadă din două arce de cerc care se intersectează sub un unghi ascuțit. 2. partea anterioară, ca o ogivă (1), a unui proiectil de a [..]

f., pl. e (fr. ogive, de origine nesigură). Arh. Arcadă formată din doŭă arcurĭ care se unesc într´un unghĭ la ușile, ferestrele și boltele care caracterizează arhitectura numită gotică. substantiv fe [..]

s. f., g.-d. art. ogívei; pl. ogíve substantiv feminin ogivă

f. arcadă formată din două arcuri ce se încrucișează, formând la vârf un unghiu ascuțit: ogiva caracteriză arhitectura dela sec. XII—XVI. substantiv feminin ogivă

arc frânt, format din două arcuri de cerc care se întretaie.