Superiorul unei mănăstiri autonome.

Apă sfinţită.

Masă din piatră naturală sau din alt material nobil, solid şi lucrat artistic, pe care se celebrează sfânta Liturghie. Altarul poate fi fix sau mobil. Cel fix trebuie să fie consacrat conform normelor [..]

Loc ridicat, înconjurat de un perete rotund sau poligonal din piatră sau lemn, situat în prezbiteriu, de unde sunt proclamate, în cadrul celebrărilor liturgice, lecturile, psalmul responsorial şi prec [..]

Formă solemnă de excomunicare sau excludere din comunitatea eclezială.

Denumire dată scrierilor religioase ebraice (apărute în secolul al II-lea î.C.) şi celor creştine (apărute în primele secole d.C.), care nu au fost introduse în canonul Sfintei Scripturi. Câteva exemp [..]

Parte a teologiei care are ca obiect justificarea şi apărarea credinţei creştine.

Creştin care îşi părăseşte religia.

În sens strict, înseamnă părăsirea totală a credinţei creştine de către o persoană botezată în Biserica Catolică sau de către una care a fost primită în sânul ei după ce a fost botezată în mod valid î [..]

La început, titlul pe care îl aveau episcopii ce păstoreau Biserici particulare mai importante. Începând din Evul Mediu, titlul pe care îl au mitropoliţii, episcopii secretari ai diferitelor congregaţ [..]